Operațiunea Vivaldi, desfășurată de al treilea corp de armată al Ucrainei în jurul orașului Liman, reprezintă un nou model de luptă tehnologizat. Această contraofensivă, inițiată în luna mai după luni de pregătiri riguroase, a reușit să recupereze 176 de kilometri pătrați de teritoriu. Prin aplicarea unor măsuri de securitate operațională extrem de stricte, forțele ucrainene au reușit să zădărnicească încercarea Rusiei de a înconjura din nord centura de fortificații Sloviansk-Kramatorsk.
Succesul acestei misiuni marchează începutul unei a doua revoluții în utilizarea dronelor pe câmpul de luptă. Dacă prima etapă a transformat frontul într-un „câmp de luptă de sticlă”, unde orice mișcare era detectată, Vivaldi utilizează dronele, roboții și războiul electronic ca pe un sistem unitar. Scopul este suprimarea capacităților de recunoaștere ale Rusiei pentru a crea zone de deplasare sigură pentru trupe și vehiculele proprii.
Integrarea tehnologiei este vitală pentru Ucraina, având în vedere că Rusia deține un avantaj numeric într-un război de uzură. Deoarece Ucraina nu poate genera o populație suplimentară pentru a compensa pierderile, trebuie să folosească mașinile pentru a reduce expunerea soldaților. În cadrul operațiunii, vehiculele terestre fără pilot au preluat 80% din sarcinile logistice și 90% din misiunile de evacuare a rănilor.
Pe câmpul de luptă, roboții au executat sarcini periculoase precum amplasarea minelor, degajarea traseelor și transportul proviziilor. Oleksander Borodin, purtător de cuvânt al Corpului al III-lea, explică faptul că războiul electronic a creat un „punct mort” prin care blindatele au putut pătrunde în pozițiile rusești. Dronele-bombardier grele au fost folosite chiar și pentru a transporta mici roboți terestri kamikaze la peste zece kilometri în spatele liniilor inamice.
Totuși, această metodă rămâne un experiment de amploare care trebuie validat pe un front de peste 1.000 de kilometri. Generalul-maior în rezervă Mick Ryan subliniază că limitările de forță de muncă și capacitatea de a produce suficient de multe sisteme rămân obstacole majore. Rusia nu este un observator pasiv și se adaptează rapid la inovațiile ucrainene, așa cum s-a întâmplat anterior cu sistemul HIMARS, dezvoltând contramăsuri electronice eficiente.
Această evoluție tehnologică impune o reorganizare profundă a structurilor militare, nu doar achiziția de echipamente. Pentru Europa, provocarea nu constă doar în obținerea unui avantaj în domeniul dronelor, ci în capacitatea de a integra roboții cu infanteria și blindatele. Reorganizarea forțelor în jurul acestor sisteme este procesul complex necesar pentru a exploata oportunitățile pe care tehnologia modernă le creează în conflictele de înaltă intensitate.
