Armenia și Georgia traversează perioade de agitație politică intensă, fiind ambele implicate în procese de diversificare a relațiilor internaționale ca răspuns la contextul războiului din Ucraina. În ciuda unor tactici similare de gestionare a opoziției, cele două state par să urmeze traiectorii geopolitice diferite. În timp ce Armenia încearcă să se orienteze către Uniunea Europeană, Georgia a decis să revină spre legăturile cu Rusia, în ciuda presiunilor internaționale.
În Armenia, guvernul condus de Nikol Pașinian se confruntă cu rezistența Bisericii Apostolice Armene. Șapte clerici de rang înalt, inclusiv șeful bisericii, Karekin al II-lea, au fost acuzați de infracțiuni, un gest interpretat ca o tentativă de a controla instituția religioasă. Această presiune vine în contextul eforturilor lui Pașinian de a îndepărta țara de alianțele conduse de Rusia și de a promova aderarea la UE, în ciuda opoziției unei părți din cler.
Pe lângă tensiunile cu biserica, Armenia înregistrează și o scădere a libertăților civile. Peste 300 de lideri ai opoziției, inclusiv activiști, jurnaliști și un fost președinte, au fost supuși unor restricții de călătorie sau confiscări de active. Un exemplu este Samvel Karapetian, un magnat susținut de Moscova, care se află sub arest la domiciliu. Guvernul justifică aceste măsuri prin campanii de combatere a corupției, însă criticii le văd ca pe o represie împotriva adversarilor pro-ruși.
Situația politică este complicată de faptul că Armenia este deja membră a Uniunii Economice Eurasiatice. Vladimir Putin a susținut că Armenia nu poate aparține simultan la două organizații și a cerut un referendum pentru integrarea în UE. În replică, Pașinian a menționat că procesul de candidatură la UE este deja în curs. În acest context, oficialul Andrei Klimov de la Rusia Unită a declarat că Armenia nu trebuie să se aștepte la beneficii dacă decide să plece.
În Georgia, dinamica este inversă, deoarece guvernul condus de partidul Visul Georgian a suspendat eforturile de integrare europeană. Autoritățile din Tbilisi sunt acuzate de presiuni asupra Bisericii Ortodoxe Georgiene și de adoptarea unor legi care restricționează organizațiile finanțate din fonduri străine. Ca răspuns, Uniunea Europeană a aplicat sancțiuni, inclusiv reducerea ajutorului financiar și limitarea contactelor la nivel înalt, pe măsură ce Georgia își reia apropierea față de Rusia.
Evoluțiile din regiunea Caucaz reflectă o schimbare de paradigma în raportul cu puterile globale. În timp ce Armenia încearcă să reducă dependența de Rusia prin orientarea spre structurile europene, Georgia a ales o strategie de aproximare economică față de Moscova pentru a evita un conflict similar cu cel din 2008. Această diversificare a relațiilor este marcată de o tensiune constantă între dorința de integrare occidentală și realitățile geopolitice locale.
