Comemorarea a două decenii și jumătate de la evenimentele care au marcat începutul unui nou tip de conflict global pune în evidență o schimbare de paradigmă. În New York, un gest simbolic implicând primarul orașului și un consilier juridic cunoscut pentru apărarea deținuților de la Guantanamo a scos la iveală o dilemă privind modul în care Occidentul își numește adversarii. Această eroare de recunoaștere a realității de după atacurile din 2001 afectează direct percepția asupra securității globale și a stabilității aliaților de pe flancul estic.
La nivel instituțional, arhitectura de securitate a flancului estic trece printr-o perioadă de reconstrucție și incertitudine. În timp ce România a intrat în NATO în 2004 într-un moment în care raportările europene semnalau probleme de guvernanță, poziția sa actuală este testată de realitatea de pe teren. Baza de la Kogălniceanu a fost utilizată în martie pentru operațiuni în Orientul Mijlociu, după ce un front militar a fost deschis împotriva Iranului la sfârșitul lunii februarie, deși prezența militară americană a scăzut recent la puțin peste o mie de soldați.
Problema stabilită de evenimentele de la Aden și New York depășește sfera municipală, reflectând o ezitare a civilizației de a identifica clar amenințările. O organizație musulmană din Statele Unite a difuzat un ghid care explica atacurile din 2001 prin sprijinul american pentru Israel, recomandând utilizarea unui text de propagandă al lui Osama bin Laden. Această tendință de a induce o amnezie organizată poate duce la o scădere a capacității de a garanta securitatea statelor aflate la periferia hărții politice globale.
Pentru România, dependența de garanțiile externe este marcată de riscuri interne semnificative, evidențiate chiar de think-tank-ul Heritage Foundation. Deși România este numită „ancora” NATO la Marea Neagră, raportul observă că instabilitatea legislativă și frecvența ordonanțelor de urgență adaugă o primă de risc pentru investitorii serioși. În paralel, un sistem de educație cu rate ridicate de analfabetism funcțional la vârsta de cincisprezece ani limitează capacitatea de a produce forța de muncă necesară dezvoltării economice.
Securitatea națională este testată direct prin incidente precum explozia unei drone în Galați sau fragmentele de drone rusești care au ajuns pe plaja de la Constanța. Aceste evenimente pun în evidență necesitatea unei capacități proprii de descurajare, nu doar de dependență de aliați. Lecția istorică este că garanțiile care nu sunt susținute de o capacitate reală de apărare pot deveni irelevante atunci când interesele marilor puteri se schimbă, așa cum s-a întâmplat în contextul evenimentelor de la München în 1938.
În contextul actual, Rusia continuă să își exercite presiunea, inclusiv prin afectarea infrastructurii critice, precum s-a observat în cazul unui pod avariat în regiunea Odesa, esențial pentru exporturile de cereale pe Dunăre. Această presiune externă se combină cu necesitatea României de a-și consolida instituțiile interne. Capacitatea de a fi un aliat credibil depinde de reușita de a construi o reziliență care să nu depindă exclusiv de intervenția externă în fața unor crize interne sau externe.
