Regatul Unit conduce o nouă alianță maritimă formată din nouă țări europene, având ca obiectiv principal descurajarea activităților rusești. Această structură de apărare se va baza pe Forța Expediționară Comună (JEF) și implică Olanda, Norvegia, Finlanda, Suedia, Islanda, Danemarca, Lituania, Letonia și Estonia. Partenerii vor colabora pentru a monitoriza și contracara prezența submarinelor rusești în zone strategice precum Atlanticul de Nord, Marea Baltică și regiunea arctică.
Cooperarea dintre Londra și statele nordice va trece la un nivel de execuție practică, integrând forțele navale, aeriene și terestre ale membrilor. Acordul vizează în mod specific flota de submarine a Rusiei, considerată o amenințare directă la adresa securității regionale. Această mișare strategică este menită să consolideze capacitățile de apărare în zonele unde prezența Moscovei este cea mai vizibilă și periculoasă pentru stabilitatea maritimă.
Importanța strategică a zonelor vizate este accentuată de evoluțiile geopolitice și climatice actuale. În Atlanticul de Nord și în Arctica, apariția unor noi rute maritime, cauzată de topirea ghețarilor, schimbă dinamica securității. În plus, aceste regiuni găzduiesc cabluri submarine vitale pentru comunicațiile internaționale, ceea ce transformă aceste zone în puncte critice de vulnerabilitate în fața eventualelor acțiuni de sabotaj sau atacuri asupra infrastructurii.
Air Chief Marshal Sir Richard Knighton, șeful Statului Major al Apărării din Regatul Unit, a avertizat că amenințările rusești sunt extrem de concrete. Acesta a menționat că există dovezi în Europa și în Regatul Unit privind acțiuni precum asasinate țintite, sabotaje și atacuri cibernetice. Knighton a subliniat că apetitul Moscovei pentru provocări a crescut semnificativ, afirmând că termenul de „acțiune hibridă” nu mai descrie suficient gravitatea faptelor comise.
Conform declarațiilor sale, Regatul Unit se pregătește pentru un conflict de amploare, revenind la strategii similare cu cele utilizate în timpul Războiului Rece. Șeful Apărării a descris perioada actuală ca fiind cea mai periculoasă din viața sa de adult, evidențiind o amenințare în creștere care provine în principal dinspre Rusia. Această schimbare de paradigmă obligă statele membre să își intensifice pregătirea militară pentru a răspunde unor riscuri tot mai complexe.
Securitatea maritimă în Nordul Europei și în zona arctică a devenit o prioritate majoră pentru organizațiile de apărare, pe măsură ce rutele comerciale se modifică. Monitorizarea submarinelor și protecția cablurilor de comunicații sunt elemente esențiale pentru menținerea stabilității în zonele unde interesele maritime se intersectează cu tensiunile militare dintre NATO și Rusia.
