Securitatea cibernetică a României este supusă unor presiuni constante din partea actorilor care utilizează tehnologia pentru a produce efecte economice și fizice directe. Atacurile cibernetice au vizat recent spitale, instituții publice și companii din sectorul energetic, demonstrând vulnerabilitatea serviciilor esențiale. Expertiza oferită de generalul (r) Alexandru Grumaz și Mihai Rotariu, reprezentant al Directoratului Național de Securitate Cibernetică (DNSC), subliniază tranziția de la spionajul clasic la acțiuni care pot bloca cadastrul sau pot afecta sistemele de refrigerare ale supermarketurilor.
Sectorul energetic reprezintă un punct critic de vulnerabilitate, în special prin sistemele informatice administrative și rețelele de distribuție. Deși centralele și dispeceratele sunt protejate, un atac bine coordonat asupra rețelelor de distribuție ar putea afecta milioane de consumatori. Generalul (r) Alexandru Grumaz menționează că România este o țintă regională, având în vedere că furnizează energie Republicii Moldova și Ucrainei. Un precedent relevant este atacul asupra Grupul Electrica din decembrie 2024, unde serverele au fost compromise, deși sistemele de comandă SCADA au rămas funcționale.
Infrastructura medicală a demonstrat, de asemenea, fragilități majore în fața atacurilor de tip ransomware. În februarie 2024, un furnizor de servicii informatice a fost compromis, ducând la criptarea datelor a 26 de unități medicale din România. Acest incident a evidențiat riscurile enorme care apar atunci când mai multe instituții depind de aceeași infrastructură IT. Mihai Rotariu explică faptul că atacurile pot avea scopuri diverse, de la obținerea unor câștiguri financiare până la furtul de informații sensibile sau perturbarea activității instituționale.
În ceea ce privește răspunsul internațional, NATO poate activa Articolul 5 în urma unui atac cibernetic, conform regulilor stabilite încă din 2014. Totuși, o intervenție militară nu este automată și depinde de consensul statelor membre. Generalul (r) Alexandru Grumaz precizează că un răspuns militar este plauzibil doar dacă atacul produce efecte comparabile cu o lovitură armată, precum distrugeri fizice sau victime. Rusia utilizează adesea grupări precum Fancy Bear, Turla sau NoName057(16) pentru a opera sub acest prag de răspuns colectiv.
Capacitatea de refacere rapidă după un incident rămâne o problemă majoră pentru autoritățile române. Generalul (r) Alexandru Grumaz identifică trei vulnerabilități principale: detectarea întârziată a intruziunilor, igiena informatică precară a instituțiilor publice și lipsa unei capacități reale de restabilire a serviciilor. Un exemplu este sistemul e-Terra, care a rămas blocat săptămâni la rând după un atac. Pentru a crește reziliența, se recomandă crearea de copii de siguranță izolate și separarea rețelelor administrative de cele care controlează infrastructura critică.
Securitatea cibernetică în România este gestionată prin cooperare națională și internațională, implicând instituții precum SRI și DNSC. România participă la mecanisme europene precum Rețeaua CSIRT și EU-CyCLONe pentru coordonarea crizelor de amploare. De asemenea, există o cooperare regională consolidată în 2026 printr-un memorandum privind reziliența cibernetică între România, Ucraina și Republica Moldova, pentru a asigura o apărare mai eficientă în flancul estic al Alianței.
