Fostul general-locotenent (r) E. John Deedrick, fost ofițer de rang înalt din Forțele Speciale americane, avertizează că majoritatea statelor NATO nu ar putea interveni suficient de rapid pentru a proteja România în cazul unui conflict major. Întrebat despre realitatea trimiterii de întăriri în România, acesta a subliniat că, deși America poate asigura acest lucru, restul țărilor din Alianță nu dispun de capacitatea necesară de transport greu pentru a răspunde la timp.
E. John Deedrick a comparat viteza de mobilizare a armatei americane cu cea a celorlalți aliați, menționând că SUA au putut aduce cinci echipe complete de luptă la nivel de brigadă după invazia rusă. Acesta a observat că alte țări care trebuiau să ajungă în România au durat mult mai mult timp pentru a ajunge la destinație decât a durat procesul de mobilizare american. Din acest motiv, el susține că restul membrilor NATO nu vor putea asigura o intervenție rapidă.
Militarul a observat o schimbare de paradigmă în ceea ce privește susținerea militară, după ce inițial a existat un entuziasm ridicat pentru consolidarea stocurilor și sporirea mobilității. Conform lui E. John Deedrick, odată cu faptul că Rusia nu a cucerit Ucraina așa repede pe cât se credea, unele state au început să pună la îndoială necesitatea aplicării imediate a deciziilor privind creșterea rezervelor. Această abordare de încetinire a ritmului de înarmare apare atunci când amenințarea pare să se diminueze.
În ceea ce privește cheltuielile, E. John Deedrick consideră că Europa trebuie să își majoreze bugetele și să atingă pragul de 5% din PIB pentru apărare. El a lăudat deciziile României de a moderniza forțele armate și de a dezvolta capacitatea industrială, menționând parteneriatul cu SIG și fabricile de obuze de calibru 155 mm. Totuși, el subliniază că toți aliații trebuie să mențină acest ritm de investiții pentru a îndeplini cerințele de capabilități stabilite de NATO.
E. John Deedrick a amintit că, deși Tratatul NATO prevede că un atac asupra unui membru este un atac asupra tuturor, fiecare națiune este obligată să aibă propriul plan de apărare. Acesta este punctul critic: capacitatea de a apăra suveranitatea prin mijloace proprii până când forțele NATO pot interveni. Deși SUA pot ajunge rapid în România, restul aliaților depind de pregătirea individuală și de logistica proprie de apărare.
Securitatea colectivă în cadrul NATO se bazează pe principiul apărării colective, însă eficacitatea acestuia depinde de capacitățile logistice de transport și de viteza de mobilizare a fiecărui stat membru. În contextul actual, capacitatea de a deplasa forțe mari de luptă rămâne un punct de vulnerabilitate pentru statele europene care nu posedă infrastructura de transport greu necesară pentru un conflict de mare intensitate.
