Acțiunile Moscovei împotriva continentului european au evoluat de la ingerințe electorale și atacuri cibernetice la operațiuni fizice directe. Recent, Germania a identificat drone încărcate cu explozibili pe aeroportul din Leipzig, într-un plan de sabotaj atribuit Rusiei. Acest incident marchează o schimbare de paradigmă, în care autoritățile europene încep să numească oficial aceste acțiuni drept atacuri asupra infrastructurii critice, în loc să le mai trateze doar ca pe simple incidente de securitate cibernetică.
Termenul de „război hibrid” este tot mai des respins de oficiali, care preferă o terminologie mai dură. Kaupo Rosin, șeful serviciilor de informații estone, a declarat că acest concept este un eufemism și a cerut descrierea campaniei Moscovei drept „terorism de stat”. Această poziție este susținută și de Kaja Kallas, șefa diplomației europene, care subliniază că acțiunile rusești poartă toate trăsăturile acestui tip de terorism organizat de către un stat.
Evoluția amenințărilor este susținută de date concrete, numărul incidentelor hibride în Europa crescând de patru ori între 2023 și 2024. Un studiu consemnează 151 de astfel de incidente între începutul invaziei la scară largă și martie 2026. Moscova utilizează diverse metode, de la bruiarea semnalelor GPS și survolarea obiectivelor strategice, până la tăierea cablurilor submarine și utilizarea unei „flote-fantomă” pentru a evita sancțiunile internaționale impuse de comunitatea europeană.
Există un „gol de descurajare” între instrumentele actuale de răspuns ale Europei și un răspuns militar complet. Julian Pawlak, expert la Institutul German pentru Afaceri Internaționale și de Securitate (SWP), avertizează că Rusia testează limitele de reacție ale NATO. Între timp, Donald Tusk, premierul polonez, a semnalat riscul unor atacuri cu rachete sau drone prezentate drept „accidentale”, menite să demonstreze că invocarea Articolului 5 rămâne un concept teoretic.
Analistul Edward Lucas sugerează că Europa trebuie să surprindă Kremlinul prin diversitatea represaliilor. În loc de gesturi simbolice, el propune un răspuns lateral, unde un atac asupra unui stat ar putea fi urmat de măsuri din alte jurisdicții, precum confiscarea navelor sau investigații financiare. Rusia folosește adesea intermediari, precum refugiați recrutați prin aplicația Telegram, pentru a complica identificarea autorilor și a întârzia reacția oficială a statelor europene.
Contextul securității maritime și aeriene rămâne tensionat, având în vedere și alte incidente raportate în regiune. Recent, la Agigea, autoritățile au descoperit fragmente de dronă pe litoral, desfășurând investigații pentru a determina proveniența acestora. Aceste evenimente, alături de informațiile care circulă despre țintele viitoare ale Moscovei, subliniază vulnerabilitatea infrastructurii de frontieră și necesitatea unei vigilențe constante în spațiul de securitate european.
