NATO deține o forță militară superioară celei a Rusiei, însă capacitatea continentului european de a rezista unui atac masiv depinde de factori critici de pregătire. Analistul militar olandez Patrick Bolder, consilier al Centrului de Studii Strategice de la Haga, a subliniat că vulnerabilitatea principală rezidă în pregătirea trupelor și în disponibilitatea sistemelor de apărare. Într-un interviu acordat agenției Ukrinform, acesta a evidențiat necesitatea de a asigura rezistența în fața primelor lovituri într-un conflict de amploare.
Patrick Bolder a avertizat că Europa nu posedă capacitățile militare ale Statelor Unite și trebuie să reducă treptat dependența de acestea. Lipsa sistemelor de apărare antiaeriană reprezintă o problemă majoră, având în vedere că Rusia folosește rachete la scară largă în războiul actual. Analistul întreabă dacă forțele europene vor putea respinge aceste atacuri și dacă vor dispune de suficiente trupe pentru a reacționa după ce primele lovituri vor fi livrate.
O altă problemă identificată de Patrick Bolder este lipsa experienței de luptă a armatelor membre NATO comparativ cu forțele ucrainene. Militarilor europeni le lipsește experiența practică într-un război modern, a cărui caracteristică s-a schimbat semnificativ în ultimii ani. Deși există un schimb intens de experiență între NATO și Ucraina, rămâne incert dacă lecțiile sunt asimilate și aplicate suficient de rapid în propriile forțe armate pentru a face față unui conflict viitor.
În paralel cu riscul unui conflict convențional, Moscova exercită deja presiuni asupra Europei prin operațiuni de sabotaj, atacuri cu drone și operațiuni cibernetice. Cercetătorii au documentat peste 180 de astfel de incidente începând cu anul 2022. Un exemplu recent a fost o tentativă eșuată de atac cu drone asupra unui avion ucrainean la aeroportul din Leipzig, operațiune care ar fi fost aprobată personal de Vladimir Putin, conform serviciilor de informații americane.
Deși nicio regiune europeană aflată la vest de Ucraina nu se află oficial într-un stare de război cu Rusia, operațiunile de sabotaj sunt deja o realitate. Statele NATO cheltuie miliarde de euro pentru consolidarea armatelor în vederea unei eventuale invazii rusești. Această strategie de consolidare vizează protejarea teritoriilor europene împotriva acțiunilor hibride și a atacurilor directe care pot compromite stabilitatea securității continentului.
Contextul actual al securității europene este marcat de o creștere masivă a cheltuielilor militare în cadrul NATO, pe măsură ce statele membre încearcă să compenseze deficitele de armament. Această tendință de rearmament este o reacție directă la schimbarea arhitecturii de securitate de la est, unde Rusia și-a demonstrat capacitatea de a utiliza tehnologii moderne și tactici de sabotaj pentru a destabiliza infrastructurile critice și societățile europene.
