Rusia a început utilizarea unor rachete de croazieră de tip low-cost, care reprezintă o nouă evoluție a amenințării aeriene constante. Aceste dispozitive sunt substanțial mai ieftine decât rachetele de croazieră tradiționale de gamă superioară, dar sunt și mai puternice decât dronele cu rază lungă de acțiune utilizate anterior în atacurile de saturație. Această schimbare de strategie vizează copleșirea apărării aeriene și distrugerea infrastructurii critice prin utilizarea unor instrumente de atac rentabile și produse în serie.
Tranziția de la dronele cu rază lungă de acțiune la rachetele ieftine a început cu modelul Geran-3. Această variantă este funcțional similară cu drona Geran-2, însă motorul cu piston a fost înlocuit cu un turboreactor JT80, produs de producătorul chinez Telefly. Rusia a extins recent acest succes prin utilizarea rachetelor Geran-4, Geran-5 și S-8000 Banderol. Conform analizei realizate de Fabian Hoffmann, aceste rachete ocupă un nou punct optim pe scara cost-capacitate, justificând astfel prețul lor mai mare.
Pentru a intercepta aceste amenințări, apărarea aeriană trebuie să utilizeze sisteme capabile să atingă viteze similare. O soluție testată de Ucraina implică utilizarea unor drone interceptoare propulsate cu reacție, inclusiv mini-rachete de croazieră Bars reutilizate. Totuși, o problemă majoră rămâne lipsa motoarelor cu reacție, deoarece prea puțini furnizori din Europa și Statele Unite pot satisface cererea tot mai mare de pe piața occidentală pentru aceste componente esențiale.
Există și alte metode teoretice de combatere, precum sistemele bazate pe arme de foc, cum sunt Gepard sau Skynex, sau capacitățile de înaltă performanță precum IRIS-T SLS/SLM și NASAMS. Totuși, aceste soluții sunt fie indisponibile în numere suficiente, fie sunt extrem de ineficiente din punct de vedere al costurilor. Fabian Hoffmann avertizează că, deși Ucraina a acumulat experiență operațională, statele europene NATO ar putea fi la fel de prost pregătite într-o eventuală confruntare directă cu Rusia.
Analiza publicată de Centrul de Analiză a Politicii Europene (CEPA) subliniază că capacitățile de atac la distanță ale Rusiei sunt în continuă evoluție. Această situație pune apărarea aeriană într-o stare de declin, în special în contextul amenințărilor de iarnă. Deși statele NATO ar putea fi vulnerabile, autorul analizei menționează că acestea ar putea fi chiar mai puțin pregătite decât Ucraina, deoarece nu dețin experiența tehnică și operațională acumulată de ucraineni de-a lungul anilor de război.
Evoluția acestor capacități de atac rusești are loc într-un context geopolitic tensionat, în timp ce Rusia manifestă intenția de a relua negocierile trilaterale cu Washingtonul și Kievul la jumătatea lunii noiembrie. În același timp, discuțiile despre posibila încheiere a conflictului prin înghețarea liniei frontului au devenit un subiect de analiză, în condițiile în care Ucraina ar putea accepta o astfel de variantă fără a recupera întregul teritoriu ocupat.
