Generalul Grynkewich a avertizat că obiectivul principal al Moscovei este de a înfrânga dorința aliaților de a continua să ofere sprijin Ucrainei. Strategia rusă vizează direct consolidarea rezistenței internaționale, încercând să demonstreze că asistența oferită Kievului nu mai este sustenabilă. În acest context, orice atac hibrid asupra unei țări membre ar putea fi utilizat pentru a testa solidaritatea, însă consolidarea sprijinului pentru Ucraina ar demonstra că astfel de tactici nu funcționează.
Pentru a contracara aceste amenințări, Grynkewich a propus ca statele membre UE să facă publică atribuirea atacurilor hibride. Această măsură ar trebui implementată atunci când există certitudine privind autorii acestor acțiuni, cu scopul de a descuraja statele susținătoare. Prin identificarea clară a actorilor din spatele unor astfel de atacuri, comunitatea internațională ar putea să întărească poziția sa în fața presiunilor exercitate de Rusia asupra stabilității regionale.
Paralel cu aceste avertismente, Washingtonul solicită aliaților europeni și Canadei să crească rapid numărul de aeronave și nave de luptă implicate în planurile de apărare ale NATO. Această cerere vine într-un moment în care SUA urmează să își reducă semnificativ prezența militară în cadrul Alianței. Reducerile vizează o gamă largă de echipamente critice, inclusiv avioane de vânătoare, drone și nave de luptă, afectând capacitățile de operare imediată.
Datele militare indică o scădere drastică a disponibilității avioanelor de vânătoare americane F-15 și F-15E, care vor ajunge la 99 de aparate, o reducere de o treime. De asemenea, numărul dronelor MQ-4 și MQ-9 Reaper va scădea la jumătate, rămânând doar 12 unități. În ceea ce privește transportul și realimentarea, aeronavele KC-135 și KC-46 vor scădea de la 79 la 63 de unități, în timp ce numărul bombardierelor strategice și al portavioanelor alocate NATO va fi redus la jumătate.
Capacitățile navale și de patrulare vor fi, de asemenea, afectate de aceste decizii ale Washingtonului. Numărul avioanelor de patrulare maritimă va scădea de la 26 la 15, iar numărul distrugătoarelor va fi redus de la 17 la 9. Un aspect semnificativ este eliminarea unicului submarin purtător de rachete de croazieră din angajamentele militare ale SUA față de NATO, marcând o schimbare majoră în profilul de apărare al Alianței.
Evoluția acestor decizii de retragere a resurselor americane are loc într-un peisaj de securitate globală extrem de volatil. În timp ce SUA își ajustează prezența în cadrul NATO, tensiunile geopolitice rămân ridicate, în special în ceea ce privește conflictul din Ucraina. Această reconfigurare a forțelor militare obligă aliații europeni să își evalueze capacitățile de apărare proprii pentru a compensa pierderile de echipamente și personal din cadrul structurii de comandă a Alianței.
