Rusia a reluat o tactică de presiune prin care solicită retragerea infrastructurii militare a NATO din statele care au aderat la Alianță după anul 1997. Această cerere extremă vizează eliminarea trupelor, a bazelor și a comandamentelor aliate din țări precum România, Polonia, țările baltice, Slovacia, Ungaria, Bulgaria, Slovenia, Albania și Muntenegru. Strategia este utilizată în contextul pregătirilor pentru negocierile de pace de la Abu Dhabi, mutând atenția de la teritoriul ucrainean către întreaga arhitectură de securitate a Europei.
General-locotenentul în rezervă, Virgil Bălăceanu, susține că aceste revendicări nerealiste funcționează ca instrumente de negociere pentru maximizarea mizelor. Moscova ar putea folosi retragerea NATO ca punct de plecare, pentru a ceda ulterior în schimbul unor obiective teritoriale sau militare în Ucraina. Un astfel de scenariu ar implica, de exemplu, limitarea forțelor armate ucrainene la doar 80.000 de oameni, o cifră care ar lăsa armata vecinului de la nord într-o poziție de slăbiciune în fața Federației Ruse.
Prezența forțelor aliate pe teritoriul României are un rol esențial de descurajare, nu doar unul formal. Virgil Bălăceanu explică faptul că, în cazul unui atac asupra unei baze militare românești, acesta ar fi interpretat ca un atac asupra Statelor Unite și al Franței. Deși România se apără în primul rând cu propria armată, prezența trupelor internaționale oferă o protecție strategică ce ar putea preveni agresiunile externe și ar menține integritatea umbrelei de securitate de la Marea Neagră.
În loc de o nouă împărțire a lumii, Rusia mizează pe extinderea influenței prin promovarea unor forțe politice pro-Moscova și eurosceptice în Europa. Federația Rusă profită de slăbiciunile interne și de o eventuală scădere a interesului Statelor Unite pentru securitatea europeană. Această strategie vizează slăbirea coeziunii NATO și sabotarea proiectului Uniunii Europene, transformând influența rusă într-o realitate politică prin controlul unor partide și lideri care simpatizează Kremlinul.
Pentru a contracara aceste riscuri, expertul militar recomandă aplicarea strictă a articolului 3 din Tratatul de la Washington prin consolidarea capacităților naționale. România trebuie să prioritizeze industria de armament, asigurând contracte de producție la Cugir pentru armament și la Sadu pentru muniție. De asemenea, este necesară pregătirea reală a rezervistilor prin instruire anuală și dezvoltarea unor capacități de apărare a teritoriului, inclusiv fortificații, pentru a nu depinde exclusiv de negocierile externe.
Contextul securității europene este marcat de avertismente oficiale privind posibilitatea unui conflict direct. Recent, secretarul britanic al Apărării a îndemnat NATO să se pregătească pentru un scenariu de război cu Rusia, subliniind că Alianța trebuie să fie capabilă să apere fiecare centimetru din teritoriul său. Această stare de alertă subliniază necesitatea unei pregătiri riguroase în fața unei agresiuni care ar putea escalada rapid pe fronturile de est.
