Administrația condusă de Donald Trump a decis excluderea unor aliați tradiționali de prim rang de la o reuniune de lucru NATO programată pentru luna viitoare în Polonia. Decizia vizează state precum Marea Britanie, Franța și țările baltice, care nu au primit invitații pentru acest eveniment de nivel înalt. Această mișcare reflectă o schimbare de paradigmă în relația dintre Washington și partenerii europi, punând sub semnul întrebării structura actuală a Alianței.
Întâlnirea din Polonia este organizată sub coordonarea lui Elbridge Colby, șeful pentru politici al Pentagonului, și este concepută ca un grup de lucru dedicat reconfigurării Alianței Nord-Atlantice. Informațiile despre acest format restrâns au fost furnizate de șase diplomați occidentali care au vorbit sub protecția anonimatului. Obiectivul oficial este de a testa noi propuneri care să fie prezentate ulterior întregii organizații pentru a crește eficiența și sustenabilitatea acesteia.
Excluderea unor națiuni precum Regatul Unit, Franța sau statele baltice a generat neliniște în cancelariile europene, având în vedere rolul lor central în structura de comandă. Aceste state dețin printre cele mai ridicate bugete pentru apărare și sunt esențiale pentru securitatea flancului estic. Reprezentanții lor diplomatici încearcă acum să identifice motivele din spatele acestei selecții, temându-se că Washingtonul dorește crearea unui club restrâns de favoriți.
Donald Trump a criticat repetat partenerii NATO, susținând că participarea SUA a fost tratată istoric ca „o stradă cu sens unic”. Liderul american reclamă lipsa de sprijin în conflicte, precum cel din Iran, și eșecul unor țări de a atinge pragul de 5% din PIB alocat pentru apărare. Secretarul apărării, Pete Hegseth, a susținut această linie, promovând conceptul de „aliați model” și avertizând că lipsa de aliniere va avea consecințe diplomatice și militare.
Formatul reuniunii este o continuare a inițiativei „Grupul Bergen”, care a avut prima întâlnire în iunie, în Norvegia. La prima ediție au participat Norvegia, Suedia, Finlanda, Polonia, Germania și Olanda, existând posibilitatea ca Danemarca să fie adăugată ulterior. Deși diplomații susțin că grupul funcționează ca un motor de idei, riscul unei fragmentări între membrii „buni” și cei „răi” este considerat o amenințare existențială pentru securitatea continentului european.
Această tensiune apare într-un moment în care Alianța se confruntă deja cu presiunea agresivității rusești și cu epuizarea stocurilor proprii de armament. Într-un context de securitate regională volatil, unde Rusia utilizează diverse metode pentru destabilizarea structurilor de comandă, orice fragmentare internă a NATO este privită cu o seriozitate extremă de către experții în securitate și diplomație militară.
