Israelienii sunt chemați la urne pe 27 octombrie pentru primele alegeri legislative de după atacul Hamas din 7 octombrie 2023. Acest scrutin este văzut ca un referendum asupra modului în care Benjamin Netanyahu a condus cel mai lung război din istoria statului, de la înființarea sa în 1948. Rezultatele pot schimba persoana care conduce țara, însă impactul asupra obiectivelor militare din Gaza ar putea fi limitat de consensul intern de securitate.
Sondajele actuale indică o competiție strânsă între blocul conservator al premierului și tabăra condusă de fostul șef al Statului Major General, Gadi Eisenkot. Partidul lui Eisenkot, Yashar, are un mic avantaj față de Likud, ambele formații fiind în jur de 23 de mandate. Deoarece niciuna dintre grupări nu pare capabilă să obțină singură cele 61 de mandate necesare pentru majoritatea în Knesset, negocierile postelectorale vor depinde de partidele mici și de formațiunile ultraortodoxe.
Gadi Eisenkot reprezintă o alternativă militară, având o biografie legată de concepte dure precum „doctrina Dahiya”, utilizată pentru a descuraja adversarii prin forță masivă. Deși a criticat lipsa unei strategii politice de către Netanyahu, Eisenkot nu renunță la utilizarea forței, promițând distrugerea aripii militare a Hamas în 18 luni. El respinge ideea creării unui stat palestinian, considerând tema nerelevantă în contextul actual, menținând astfel o linie dură similară cu cea a actualului guvern.
Cea mai semnificativă diferență între candidați vizează potențialul unui conflict cu Iranul. Netanyahu susține o doctrină de securitate care include lovituri preventive, în timp ce Eisenkot cere dovezi ale unei amenințări iminente, precum dobândirea armei nucleare, pentru a justifica acțiunea militară. Această distincție între lovitura de preempțiune și cea de prevenție este crucială, deoarece poate determina momentul și necesitatea unei confruntări regionale care ar afecta prețurile la petrol și comerțul mondial.
În Cisiordania, un eventual guvern condus de Eisenkot ar putea aborda diferit violențele comise de coloniști, promițând aplicarea legii și limitarea acestora. Netanyahu depinde de partide naționalist-religioase care susțin extinderea colonizării, ceea ce îi limitează libertatea de acțiune față de partenerii occidentali. O schimbare de conducerere ar putea fi testată prin capacitatea statului de a impune autoritatea în zonele unde grupurile radicale exercită control, influențând astfel relațiile diplomatice cu state precum Regatul Unit sau Franța.
Evoluțiile din Orientul Mijlociu au repercusiuni directe asupra securității și economiei europene, inclusiv asupra României. O escaladare a conflictului cu Iranul ar putea crește costurile energetice și ar putea obliga Washingtonul să își reevalueze distribuția resurselor militare între diverse teatre de operațiuni. Deoarece resursele de apărare, precum aviația și logistica, sunt finite, o concentrare masivă de capacități în Golf ar putea influența ritmul îndeplinirii angajamentelor de securitate pe flancul estic al NATO.
