Exporturile de gaze naturale lichefiate (GNL) din Qatar suferă consecințe severe din cauza războiului dintre Statele Unite, Israel și Iran. În ciuda reluării parțiale a transporturilor de petrol prin Strâmtoarea Ormuz, piața globală de GNL rămâne sub presiune din cauza lipsei unui acord durabil pentru securitatea navigației. Analiza semnată de Ron Bousso pentru Reuters indică faptul că această instabilitate va afecta aprovizionarea pentru o perioadă îndelungată.
Qatarul, care deține aproximativ 20% din capacitatea globală de producție cu aproape 80 de milioane de tone anual, a fost forțat să oprească o mare parte a complexului de la Ras Laffan. Atacurile iraniene cu rachete au distrus aproximativ 17% din capacitatea de export a țării, în timp ce veniturile anuale pierdute sunt de ordinul zecilor de miliarde de dolari. Fondul Monetar Internațional estimează că economia țării se va contracta cu 8,6% în 2026, față de creșterea de 6,1% anticipată anterior.
Deși exporturile americane de GNL au crescut cu aproximativ 14%, ajungând la 123 de milioane de tone în 2026, acestea nu au reușit să compenseze deficitul global. În septembrie, exporturile din Qatar au atins doar 1,6 milioane de tone, un volum care reprezintă mai puțin de un sfert din media de dinaintea războiului. Perspectivele pentru octombrie sunt și mai slabe, existând riscul ca exporturile să scadă la numai 600.000 de tone din cauza intensificării atacurilor asupra navelor.
Complexitatea tehnică a industriei de gaze lichefiate explică de ce exporturile de petrol s-au recuperat mai repede decât cele de GNL. În timp ce transporturile de țiței prin Strâmtoarea Ormuz au ajuns la 16 milioane de barili pe zi în septembrie, lanțul de aprovizionare cu GNL necesită o coordonare strictă între extracție, lichefiere și transport maritim. De asemenea, flota de nave specializate pentru GNL este mult mai mică decât cea a petrolierelor, iar costurile de transport sunt semnificativ mai ridicate.
Armatorii manifestă reticență în a trimite nave scumpe prin Strâmtoarea Ormuz, temându-se de atacuri iraniene sau de blocaje de săptămâni întregi. QatarEnergy a prelungit notificările de forță majoră, semnalând incapacitatea de a respecta contractele de livrare către clienții din Asia și Europa. Complexul de la Ras Laffan, care utilizează zăcământul offshore North Field, funcționează la niveluri minime, menținând producția doar pentru consumul intern și exporturi limitate.
Instabilitatea piețelor de energie este o componentă constantă a geopoliticii globale, afectând fluxurile de hidrocarburi din diverse regiuni conflictuale. În contextul actual, evenimentele din Orientul Mijlociu se adaugă la presiunile economice generate de alte conflicte internaționale, influențând direct prețurile energiei în Europa și Asia. Securitatea rutelor maritime rămâne punctul critic pentru stabilitatea contractelor de livrare pe termen lung.
