Alegerile parlamentare din Israel, programate pentru marți, sunt privite de statele vecine din Orientul Mijlociu nu ca un moment de cotitură, ci ca un factor care va influența intensitatea conflictelor existente. Analiza publicată de The New York Times indică faptul că, indiferent de câștigător, doctrina de securitate a Israelului ar putea rămâne neschimbată. Această strategie, care s-a durcit după atacurile Hamas din 7 octombrie 2023, pune accent pe forța militară în detrimentul diplomației.
Doctrina actuală de securitate israelienă vizează paralizarea guvernului iranian și ocuparea unor zone din Liban și Siria. O victorie a lui Benjamin Netanyahu, susținut de partenerii de la extremă dreaptă, ar putea încuraja o escaladare a conflictului cu Iranul. De asemenea, o realegere ar putea duce la consolidarea sau extinderea ocupației în zonele tampon controlate militar, atât în Liban, cât și în Siria, unde forțele israeliene au stabilit prezență în ultimii doi ani.
Paul Salem, asociat senior la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, susține că nu există o diferență strategică majoră între candidații israelieni. El menționează că politica de apărare proactivă, care include zonele ocupate din Siria, Liban, Gaza și Cisiordania, va fi menținută. Această abordare este considerată de către analiști ca fiind un factor care sporește instabilitatea la nivel regional, fără a oferi soluții pentru statalitatea palestiniană.
În ceea ce privește relația cu Teheranul, oficialii iranieni se tem că o victorie a lui Netanyahu ar putea prelungi campania militară americano-israeliană împotriva Iranului. Hadi Borhani, profesor la Universitatea din Teheran, afirmă că abordarea actuală a Israelului reprezintă o amenințare la adresa securității și existenței Iranului. O realegere a prim-ministrului ar putea pune în pericol integritatea teritorială a Iranului, în condițiile în care opoziția israelienă nu pare dispusă să limiteze confruntarea.
Eforturile de normalizare a relațiilor dintre Israel și țările din Golf, conduse de SUA, sunt complicate de absența unei soluții pentru statul palestinian. Arabia Saudită a menționat că orice acord necesită crearea unui stat palestinian, însă perspectiva soluției cu două state pare tot mai îndepărtată. În contextul actual, susținătorii acestei soluții sunt marginalizați pe scena politică israelienă, ceea ce blochează procesele diplomatice regionale.
Conflictul din Orientul Mijlociu rămâne într-un stadiu de tensiune extremă, fiind influențat de dinamica dintre actori regionali și marile puteri. În timp ce tensiunile dintre Israel și Iran continuă să definească arhitectura de securitate a zonei, discuțiile despre controlul instalațiilor nucleare și necesitatea garanțiilor de securitate rămân subiecte critice în diplomația internațională, afectând stabilitatea întregii regiuni.
