Pentagonul a elaborat mai multe scenarii pentru o operațiune militară de amploare împotriva Iranului, care ar putea fi desfășurată pe parcursul a trei zile. Oficialii americani au pregătit variante pentru o acțiune militară scurtă, dar intensă, vizând obiective strategice în teritoriu. În acest moment, decizia finală privind lansarea atacurilor îi aparține președintelui Donald Trump, care a menționat că nu vor exista acțiuni militare înainte de alegerile de la jumătatea mandatului.
Principalele ținte identificate în cadrul acestor planuri de atac sunt arsenalul de rachete și drone al Iranului, care a fost parțial refăcut de la începutul războiului. Scenariile analizate de autorități includ lovituri asupra infrastructurii energetice a țării și asupra centrelor de comandă ale Corpului Gardienilor Revoluției Islamice. Pentagonul a prezentat de cinci ori propuneri pentru operațiuni militare majore împotriva Iranului și a rebelilor houthi, însă Trump a respins inițial aceste planuri.
În ciuda respingerii anterioare, președintele a cerut ulterior comandanților să pregătească opțiuni pentru eventuale lovituri, iar planul a fost discutat vinerea trecută într-o reuniune cu participarea vicepreședintelui JD Vance. Trump a declarat joi, 8 octombrie, că Statele Unite nu vor ataca Iranul înainte de alegerile pentru Congres de pe 3 noiembrie, susținând că există negocieri „productive” cu Teheranul. Anunțul său a provocat o scădere a prețurilor la petrol pe piețele internaționale.
Pe plan economic, cotația petrolului Brent a scăzut cu 1,3%, ajungând la 102,94 dolari pe baril, în timp ce petrolul american West Texas Intermediate (WTI) s-a ieftinit cu 1,2%, la 90,37 dolari pe baril. În paralel cu aceste discuții diplomatice, administrația americană își intensifică prezența militară în Orientul Mijlociu. Până la sfârșitul lunii octombrie, în regiune vor fi prezente simultan trei portavioane americane, un fenomen care nu s-a mai întâmplat de la începutul anului 2003.
Această amploare a prezenței militare include aproximativ 20.000 de marinari și pușcași marini americani desfășurați în zonă, alături de grupuri de luptă compuse din nave și elicoptere. Comandanții militari sunt pregătiți să declanșeze o operațiune în zilele următoare dacă președintele își schimbă decizia. Deși există declarații privind negocierile, pregătirile militare permit Washingtonului să acționeze rapid în cazul unei schimbări de strategie de către administrația de la Casa Albă.
Evoluția tensiunilor din Orientul Mijlociu reflectă o strategie de presiune militară constantă, unde prezența portavioanelor și a forțelor de marină servește ca instrument de deterrent. Această mobilizare masivă de forțe, care include mii de soldați și unități aeronavale, este utilizată pentru a asigura capacitatea de răspuns rapid în cazul în care canalele diplomatice de negociere eșuează și se decide trecerea la faza de conflict armat.
