Statele Unite lansează o nouă etapă a campaniei de presiune asupra Iranului, concentrându-se pe blocarea rutelor comerciale terestre. După ce blocada navală a afectat exporturile de petrol și sancțiunile au paralizat transportul aerian, Washingtonul vizează acum arterele de transport de pe uscat. Această inițiativă, coordonată prin grupul operativ „Iron Gate”, se lovește de rezistența partenerilor regionali care se tem de consecințele economice ale închiderii frontierelor.
Înființarea grupului operativ „Iron Gate” a fost anunțată oficial de armata americană sâmbătă. Acest grup, care va avea 20 de membri din componența civilă și militară cu sediul în Florida, are misiunea de a preveni circulația sistemelor avansate de armament, a tehnologiilor cu dublă utilizare și a fluxurilor ilegale de venituri. Operațiunile vor viza frontierele terestre ale Iranului și zona Mării Caspice, fiind coordonate neobișnuit de Comandamentul Central al SUA (Centcom).
Turcia, Irakul și Pakistanul manifestă o reticență crescută față de solicitările diplomatice ale Washingtonului. Aceste state se tem că restricțiile vor provoca instabilitate internă și vor afecta economiile locale. În Irak, autoritățile se îngrijorează că închiderea frontierelor, care se întinde pe aproximativ 1.600 de kilometri, ar putea declanșa tulburări în rândul rețelelor de contrabandă. Bagdadul a refuzat până acum cererea de a închide toate punctele de trecere, exceptând doar două.
Strategia americană este descrisă de foști responsabili din Pentagon, precum Dana Stroul, ca fiind una de tip „kitchen sink”, utilizând toate mijloacele disponibile pentru a elimina orice supapă de siguranță a regimului iranian. Secretarul de stat american Marco Rubio a susținut că suferința economică provocată este extraordinară și că atingerea obiectivelor prin metode economice poate face inutile atacurile militare. Washingtonul speră ca presiunea să ducă la o implozie a sistemului iranian.
Dependența economică a statelor vecine de Iran rămâne un obstacol major pentru implementarea planului american. Pakistanul are un volum de schimb comercial cu Iranul estimat la trei miliarde de dolari, în timp ce Irakul se bazează pe Teheran pentru peste o treime din necesarul de gaze pentru rețeaua electrică. Închiderea acestor rute ar putea duce la pene de curent masive și la proteste sociale, forțând statele vecine să prioritizeze stabilitatea internă în detrimentul cerințelor SUA.
Contextul geopolitic actual este marcat de o tensiune sporită în zona Golfului Persic, unde Strâmtoarea Ormuz a devenit o zonă disputată între forțele navale americane și cele iraniene. Această instabilitate maritimă, combinată cu absența unui acord nuclear în vigoare, forțează administrația Trump să caute alternative la noi atacuri militare. Presiunea economică prin grupul „Iron Gate” este văzută ca o metodă de a limita capacitățile de combatere ale Iranului fără a escalada conflictul armat.
