Administrația președintelui american Donald Trump a mutat atenția de pe programul nuclear al Iranului către criza din Strâmtoarea Ormuz. Această schimbare de priorități a avut loc în contextul în care obiectivele de control asupra îmbogățirii uraniului nu au fost atinse, după ce termenul stabilit în urma memorandumului de înțelegere dintre Statele Unite și Iran a expirat. În prezent, focusul strategic s-a mutat către securitatea maritimă, lăsând dosarul nuclear într-un vid de negociere.
În urma conflictului început pe 28 februarie, miza reală a fost schimbarea regimului de la Teheran, însă acest obiectiv pare să fi eșuat. Înainte de declanșarea războiului, negocierile de la Geneva erau punctul central, dar acestea au fost întrerupte de un atac care a dus la moartea lui Ali Khamenei. În prezent, prioritatea a devenit redeschiderea Strâmtorii Ormuz, în timp ce posibilitatea unui acord nuclear rămâne incertă, conform declarațiilor lui Chris Wright.
Secretarul american al Energiei, Chris Wright, a menționat că administrația ar putea opta pentru distrugerea capacităților nucleare în loc de un acord, deoarece eventualul pact ar putea reveni deja următoarei administrații din Iran. Această situație este critică, deoarece o capacitate de descurajare nucleară ar oferi imunitate unui regim cu tendințe expansioniste. De asemenea, un program nuclear dezvoltat ar putea determina state precum Arabia Saudită, Turcia sau Emiratele Arabe Unite să intre într-o cursă a înarmării.
Teheranul a început să îmbogățească uraniul la niveluri apropiate de cele necesare pentru fabricarea unei arme, după ce SUA s-a retras din JCPOA în 2018. Deși Trump a declarat că programul de îmbogățire a fost distrus, Israelul și Benjamin Netanyahu au insistat pe necesitatea unui atac masiv pentru a forța schimbarea regimului. Totuși, lipsa unei operațiuni terestre care să distrugă definitiv instalațiile a împins Teheranul să își accelereze dezvoltarea propriului arsenal de descurajare.
Generalul-maior Tamir Hayman, care conduce Institutul de Studii de Securitate Națională de la Tel Aviv, a observat că Iranul mută discuția către Strâmtoarea Ormuz. Această strategie oferă Teheranului o pârghie de influență asupra economiei mondiale prin perturbarea traficului naval. În timp ce Statele Unite se concentrează pe această zonă strategică, există temerea că dimensiunea nucleară a Iranului este neglijată, ceea ce ar putea duce la o accelerare a programului de armament.
Noul lider suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei, se confruntă cu opțiuni limitate între capitularea în fața Statelor Unite și rezistența pentru a obține un progres nuclear decisiv. În acest context, Agenția Internă pentru Energie Atomică (AIEA) a transmis dosarul nuclear către Consiliul de Securitate al ONU pentru prima dată în ultimele două decenii. Această mișare subliniază faptul că programul nuclear iranian rămâne o amenințare majoră, în ciuda presiunii militare exercitate de administrația americană.
