Rusia a acceptat să furnizeze Iranului un lot de 90 de lansatoare pentru rachete ghidate avansate, conform unor informații publicate de Financial Times. Această mișcare marchează o consolidare a sprijinului militar oferit de Moscova Teheranului, în ciuda contextului de impas în care se află propriul efort de război din Ucraina. Documentele interne rusești indică faptul că aceste echipamente sunt destinate unui cumpărător identificat sub codul „K-10", termen folosit de Rosoboronexport pentru a desemna Iranul.
Detalii despre această comandă de export au fost identificate într-un program de producție pentru anii 2024 și 2025, eliberat de un important producător de apărare rus. Compania Vympel a solicitat biroului KBM accelerarea livrărilor de componente pentru două tipuri de lansatoare, APU-L și APU-305, care sunt montate pe elicoptere. Documentul, furnizat de organizația ucraineană Dallas Analytics, avertizează că eventualele întârzieri ar putea pune în pericol nouă contracte de livrare pentru clienții implicați.
Lansatoarele vizate sunt concepute pentru transportul rachetei ghidate ușoare multifuncționale LMUR sau Izdeliye 305, o armă de precizie utilizată masiv de forțele ruse în Ucraina. Această rachetă poate atinge viteze de aproximativ 230 de metri pe secundă și poate parcurge 14 km în doar un minut. Sistemul permite operatorului să ghideze arma în zbor pentru a lovi ținte mici în mișcare, utilizând conceptul tactic de „trage și fugi” pentru a permite retragerea rapidă după atac.
În ceea ce privește compatibilitatea tehnică, lansatoarele APU-L sunt proiectate pentru elicopterele de atac Mi-28, model de care Iranul dispune deja. În noiembrie 2023, viceministrul apărării Mehdi Farahi confirmase finalizarea demersurilor pentru integrarea acestor aeronave în forțele armate iraniene. Fotografii cu elicoptere Mi-28 au fost localizate anterior în baze aeronautice iraniene, confirmând prezența acestui armament în Teheran, ceea ce facilitează utilizarea noilor lansatoare APU-L și APU-305.
Rusia menține o poziție delicată în gestionarea acestui parteneriat, încercând să echilibreze sprijinul pentru Teheran cu menținerea relațiilor cu alte state din Orientul Mijlociu și cu SUA. Deși livrările sunt utile din punct de vedere operațional, experții subliniază că Moscova păstrează anumite linii roșii pentru a evita implicarea totală care ar putea afecta alte dimensiuni diplomatice. Această strategie de furnizare a armamentului subliniază o prioritate acordată parteneriatului cu Iranul în detrimentul obiecțiilor occidentale.
Evoluția acestui parteneriat militar are loc într-un moment de instabilitate regională, în contextul în care declarațiile politice din SUA influențează piețele de energie și dinamica conflictelor. Tensiunile dintre Iran și restul regiunii rămân un factor de volatilitate, în timp ce discuțiile despre garanții de securitate și negocieri de pace continuă să modeleze arhitectura de securitate internațională în zona de conflict.
