Compania de date Kpler estimează că exporturile de țiței și condensate din Orientul Mijlociu au atins o medie de aproximativ 16,5 milioane de barili pe zi în septembrie. Această cifră depășește media de dinaintea conflictului, care era de 18 milioane de barili pe zi, în ultima săptămână a lunii. Această redresare a produs un impact surprinzător de redus asupra scăderii prețurilor petrolului, care se tranzacționează la aproximativ 100 de dolari pe baril.
Michelle Brohard, director pentru politici și riscuri geopolitice la Kpler, susține că anumite state din Golf ar putea încheia acorduri secrete cu Iranul pentru a asigura continuitatea livrărilor. Această strategie ar apărea din teama că producătorii nu se pot baza pe Washington pentru a menține Teheranul sub control. Brohard suspectează că se plătește o taxă pentru siguranța navelor, care ar putea reprezenta între 10% și 20% din valoarea încărcăturii transportate.
Analistul Chris Beauchamp, de la IG Group, confirmă faptul că totul pare să se desfășoare discret în Orientul Mijlociu, de la escortarea navelor de către SUA până la perceperea tacită a taxelor de tranzit de către Iran. Sistemul de transport cu nave-navetă din Golf facilitează tranzitul, însă necesită un număr mare de unitate de transport. Acest proces a dus la creșterea tarifelor de transport și la reducerea disponibilității navelor în afara regiunii respective.
Administrația Trump a avertizat Teheranul să nu impună taxe, iar Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Bahrainul, Qatarul și Kuweitul s-au opus oficial acestor solicitări. Washingtonul a vizat rețeaua financiară „Ormuz”, iar Biroul pentru Controlul Activelor Străine (OFAC) a impus sancțiuni platformei BitBank. Aceasta ar fi fost utilizată de Autoritatea „Hormuz Safe Marine Services” pentru a transfera plăți către regimul iranian începând cu luna iunie.
Din punct de vedere juridic, taxele ar putea încălca Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS), care garantează dreptul de tranzit prin strâmtoarea Ormuz. Deși Iranul a semnat UNCLOS în 1982, acesta nu a ratificat-o niciodată și susține că legislația sa maritimă din 1993 guvernează apele sale teritoriale. Teheranul a argumentat însă că o taxă permanentă ar putea face parte din orice acord pe termen lung pentru garantarea unui tranzit sigur.
Conflictul din Orientul Mijlociu și tensiunile din strâmtoarea Ormuz se încadrează într-un context global de instabilitate securitară. În timp ce crizele din regiunea Golfului afectează direct fluxurile energetice și prețurile petrolului, alte zone de conflict, precum Ucraina, generează riscuri de escaladare regională și campanii de sabotaj în țările membre NATO, afectând stabilitatea economică și militară la nivel mondial.
