Forțele Navale ale Armatei Ucrainei au executat, joi, 15 octombrie 2026, un atac asupra aerodromului militar Borisoglebsk, situat în regiunea Voronej din vestul Federației Ruse. Operațiunea, desfășurată în noaptea respective, a vizat infrastructura aeriană rusă și a rezultat în avarierea sau distrugerea a șase bombardiere de tip Su-34M. Acest succes militar vine într-un moment în care Ucraina își extinde atacurile asupra unor ținte strategice din interiorul teritoriului rus.
Atacul a fost realizat cu ajutorul sistemului de rachete Neptun, o rachetă de croazieră subsonică proiectată la Kiev. Pe lângă avioanele lovite, operațiunea a afectat și echipamentele tehnice necesare asigurării zborurilor aviatice de pe aerodrom. În urma impactului, pe teritoriul bazei militare s-au înregistrat detonări repetate și un incendiu, deși autoritățile ucrainene au menționat că încă solicită clarificări suplimentare privind amploarea totală a pagubelor suferite.
Președintele Volodimir Zelenski a confirmat evenimentul pe platforma X, precizând că patru avioane Su-34 au fost distruse complet, în timp ce alte două au fost lovite. Aceste aeronave erau pregătite pentru lansarea de atacuri asupra pozițiilor ucrainene și erau încărcate cu diverse tipuri de bombe aeriene. Conform declarațiilor oficiale, aceste bombardiere sunt instrumente esențiale pentru aviația rusă, fiind utilizate pentru lovirea pozițiilor de pe linia frontului și a așezărilor din Ucraina.
Impactul financiar al acestui atac este semnificativ, având în vedere valoarea tehnologiei distruse. Platforma GlobalMilitary.net estimează că un Su-34M are o valoare medie de aproximativ 36 de milioane de dolari, ceea ce înseamnă că pierderile totale pentru Kremlin se ridică la circa 216 milioane de dolari. Distrugerea acestor unitate de aviație tactică este considerată de către Marina Ucrainei ca fiind o lovitură care slăbește capacitatea de atac a inamicului în zonele relevante de pe front.
Evoluția acestor lovituri la distanță mare reflectă capacitatea ucraineană de a pune presiune pe interiorul Rusiei, lovind baze aeriene și depozite. Această strategie de atac asupra infrastructurii militare și logistice se încadrează într-un context de conflict prelungit, în care Kievul utilizează atât drone, cât și rachete de croazieră pentru a neutraliza resursele rusești înainte ca acestea să ajungă pe linia de luptă.
Conflictul militar continuă să afecteze infrastructura energetică, în ciuda încercărilor diplomatice de a proteja aceste facilități. Deși au existat propuneri pentru un armistițiu energetic ce ar fi trebuit să excludă infrastructura de la ținte, Rusia a continuat să atace instalații din orașe precum Kiev și Harkov, ignorând astfel aceste limite propuse pentru protejarea populației civile.
