Rusia utilizează sectorul agricol ca un instrument de presiune geopolitică, un concept definit de Dmitri Medvedev drept „arma noastră silențioasă”. Moscova propune restricționarea exporturilor către națiunile etichetate drept „neprietenoase”, concentrând livrările către țări din Asia, Orientul Mijlociu și Africa, grupate sub categoria națiunilor „prietenoase”. Această strategie transformă comerțul cu cereale într-un nou front de conflict, unde controlul resurselor alimentare servește obiectivelor politice ale Kremlinului.
Deși este considerată o „superputere a cerealelor”, ponderea acestui sector în veniturile totale de export ale Rusiei este relativ mică. În anul 2025, veniturile din exporturile de cereale au înregistrat aproximativ 11,2 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă circa 2,7% din totalul veniturilor din exporturi. În cadrul întregului sector agricol, cerealele constituie cea mai mare categorie, reprezentând 27% din valoarea exporturilor în 2025, o scădere față de 37% raportat în 2024.
Rusia deține o cotă de 21% din piața mondială de grâu, fiind cel mai mare exportator global în această categorie. Aceasta depășește UE, care deține 15,1%, Canada cu 12,6%, Australia cu 11,6% și SUA cu 11,4%. Totuși, în ierarhia producătorilor mondiali, Rusia ocupă locul patru, cu o cotă de aproximativ 10%, fiind situată în urma Chinei, UE și a Indiei, conform datelor furnizate de Oleg Loginov.
Logistica exporturilor rusești este afectată grav de război, deoarece 90% din aceste transporturi trec prin porturile din bazinul Azov și al Mării Negre. Atacurile cu drone ucrainene au afectat operațiunile din porturile Azov, ducând la o scădere a exporturilor de cereale în primul trimestru al anului de comercializare 2026-2027. Livrările de grâu au scăzut drastic de la 10,6 milioane la 4,8 milioane de tone, forțând exportatorii să se orienteze către Marea Baltică și Marea Caspică.
Ucraina se confruntă cu pierderi economice mult mai severe din cauza atacurilor ruse asupra infrastructurii portuare din Odesa Mare. Conform calculelor realizate de Forbes Ucraina, țara nu va putea exporta aproximativ 24 de milioane de tone de cereale. Impactul asupra economiei ucrainene este major, deoarece agricultura reprezenta 10% din PIB înainte de război și 7,5% după începerea conflictului, prăbușirea exporturilor putând reduce PIB-ul cu 1,8% în 2026 și cu 2,1% în 2027.
Conflictul pentru controlul resurselor alimentare se înscrie într-un context de instabilitate regională și globală. În timp ce Rusia încearcă să își consolideze poziția prin controlul transporturilor prin companii legate de stat, Ucraina suferă daune directe asupra capacității de producție și distribuție. Această luptă pentru controlul fluxurilor de cereale afectează direct securitatea alimentară a numeroaselor regiuni din afara zonelor de luptă.
