Pavel Prigojin, fiul defunctului Evgheni Prigojin, a preluat controlul asupra unor operațiuni militare și comerciale masive în Africa, transformând ceea ce era considerat un imperiu de mercenari într-o rețea extinsă. La doar 25 de ani, acesta gestionează o fortăreață a grupării în Republica Centrafricană, reușind să păstreze controlul asupra unor activități pe care Kremlinul nu le-a putut absorbi complet. Această evoluție a avut loc după moartea tatălui său în accidentul de avion din 2023.
În Republica Centrafricană, Pavel Prigojin conduce aproximativ 500 de mercenari care operează din baza lor de la Bangui. Această forță de luptători asigură protecția președintelui Faustin-Archange Touadera și combate grupările insurgenți, devenind un pilon indispensabil pentru elita politică locală. Controlul se extinde și asupra unor mine de aur, unde veniturile anuale sunt estimate la aproximativ 250 de milioane de dolari, consolidând influența grupării în regiune.
Activitățile economice ale grupării au devenit tot mai complexe, amestecând comerțul legitim cu traficul ilegal. Estimările Inițiativei Globale împotriva Crimei Organizate Transnaționale de la Geneva indică venituri de peste 400 de milioane de dolari pe an. Pe lângă minerit, rețeaua gestionează trafic de arme către grupări din Sudan și Libia, comercializează produse precum vodca Wa Wa Wa sau berea Africa Ti L’Or și controlează o parte semnificativă din piața locală de tramadol.
Investigatorii monitorizează transformarea Grupului Wagner dintr-o forță de elite într-o rețea de criminalitate organizată. Lou Osborn, de la organizația Inpact, sugerează că Pavel Prigojin ar putea fi într-un acord cu Kremlinul sau într-o poziție care nu mai reprezintă o amenințare pentru regimul lui Putin. În timp ce Ministerul rus al Apărării a creat Africa Corps, Pavel Prigojin continuă să călătorească între Sankt Petersburg și Bangui pentru a coordona afacerile de familie.
Guvernul Republicii Centrafricane a jucat un rol crucial în menținerea acestui status quo, cerând Moscovei să nu înlocuiască mercenarii cu soldați regulari ai armatei ruse. Această decizie a permis integrarea luptătorilor în poliția și serviciile de informații locale. Prin intermediul unor oficiali precum ministrul minelor, Rufin Benam Beltoungou, gruparea reușește să exporte aur către Belarus, utilizând documente care atribuie marfa statului pentru a evita restricțiile internaționale.
Istoricul Grupului Wagner este marcat de o tranziție de la unități de forțe speciale la o structură paramilitară cu influență vastă în Africa. În perioada de vârf, Evgheni Prigojin coordona aproximativ 5.000 de luptători răspândiți în șase țări africane. După decesul său, deși Rusia a încercat centralizarea controlului prin structuri oficiale, entitățile de pe teren, precum cele gestionate de Pavel Prigojin, au reușit să își păstreze autonomia economică și militară.
