Polonia analizează o schimbare strategică majoră în dotarea forțelor sale terestre, evaluând posibilitatea de a vinde cele 20 de sisteme americane M142 HIMARS. Resursele financiare ar putea fi redirecționate către achiziția de noi lansatoare, rachete și muniție pentru sistemul sud-coreean K239 Chunmoo, cunoscut în armata poloneză sub denumirea Homar-K. Această mutare ar putea influența piața europeană de armament și deciziile de achiziție ale unor state precum România.
În prezent, forțele poloneze operează 20 de lansatoare M142 HIMARS și aproximativ 150 de sisteme K239 Chunmoo, integrate local sub numele Homar-K. Analizele sugerează că sistemele americane ar putea deveni „elefanți albi” în arsenalul polonez din cauza dificultăților de susținere pe termen lung. Varșovia ar putea obține un avantaj mai mare dacă ar folosi banii din vânzarea lansatoarelor americane pentru a extinde flota de sisteme Homar-K și stocurile de muniție.
Un motiv determinant este capacitatea de producție locală oferită de Coreea de Sud, spre deosebire de modelul american. În cazul sistemelor HIMARS, Statele Unite nu au acceptat localizarea producției lansatoarelor și a rachetelor ghidate în Polonia. Coreea de Sud a oferit condiții mult mai favorabile pentru producția locală a lansatoarelor Homar-K și a muniției compatibile, oferind astfel o autonomie strategică esențială într-un conflict de mare intensitate.
Ritmul livrărilor reprezintă un alt factor critic în această evaluare a echipamentelor militare. Contractul pentru cele 20 de sisteme HIMARS a fost semnat în 2019, însă livrările nu au fost finalizate decât în octombrie 2024. În contrast, cooperarea cu Coreea de Sud s-a desfășurat mult mai rapid, Polonia având deja 150 de sisteme K239 Chunmoo. Primele exerciții cu foc real folosind rachete ghidate CGR-080 de 239 mm au avut loc chiar în decembrie 2024.
Problema aprovizionării cu muniție este vitală, mai ales că Statele Unite au consumat cantități semnificative de muniție în operațiunile din Orientul Mijlociu. Deși Polonia ar fi putut conta pe stocurile americane de ATACMS și PrSM, posibilitatea de a produce local muniție pentru Homar-K oferă un avantaj major. Această tendință de a prioritiza controlul asupra lanțului de aprovizionare este observată și în alte state, precum Norvegia, Croația sau Estonia.
Evoluția securității regionale pune în prim-plan nevoia de capacitate industrială și logistică pentru războaiele de uzură. Pentru statele din Europa Centrală și de Est, inclusiv România, experiența poloneză subliniază că performanța tehnică a unui lansator este secundară față de siguranța stocurilor de rachete. Capacitatea de a asigura mentenanța și producția locală de muniție devine un criteriu decisiv în noile programe de înzestră militară din regiune.
