Industria de apărare din Rusia pregătește o schimbare semnificativă în strategia sa militară prin relansarea unei tehnologii vechi. Moscova intenționează să producă, până în anul 2027, un total de 14.000 de exemplare ale rachetei de croazieră Dan-T. Această armă, bazată pe un prototip din anii 1990, este concepută pentru a fi utilizată în atacurile asupra orașelor ucrainene. Planul de producție prevede livrarea a până la 2.000 de unități încă de la sfârșitul acestui an.
Proiectul Dan-T are o istorie specifică, fiind derivat din drona cu reacție Dan-M, dezvoltată la începutul anilor 1990 de biroul rus Sokol. Inițial, această tehnologie a fost creată pentru a imita rachetele de croazieră americane Tomahawk și pentru a antrena sistemele de apărare aeriană. Noua versiune destinată anului 2027 a fost însă modernizată prin eliminarea sistemului de recuperare cu parașută, fiind înlocuit cu o ogivă de 135 de kilograme.
Din punct de vedere tehnic, racheta Dan-T dispune de o rază de acțiune de 500 de kilometri și se ghidează autonom. Navigația se realizează prin satelit și prin sistem de navigație inerțială, eliminând necesitatea unei conexiuni constante cu un operator uman. Această capacitate de ghidare autonomă, combinată cu lansările în număr mare, îi îngrijorează pe experți, deoarece ar putea satura și pune la grea încercare sistemele de apărare aeriană din Kiev.
Un avantaj strategic major pentru Kremlin este costul redus al producției acestui model. Dan-T ar fi cu până la 35% mai ieftină decât sistemul Banderol, oferind în același timp o eficiență tehnică similară. În prezent, Moscova produce aproximativ optzeci de unități de Banderol pe lună, însă utilizarea rachetei Dan-T ar putea duce la înlocuirea acestui sistem pe termen lung, având în vedere volumul uriaș de producție planificat.
În viitor, aceste rachete ar putea ținti infrastructura și vehiculele blindate, alăturându-se rachetelor Geran și celor balistice care sunt deja utilizate în conflict. Pe lângă aceste arme de croazieră, ambele părți beligerante integrează inteligența artificială în operațiunile militare. În timp ce Ucraina utilizează peste șaptezeci de sisteme cu IA pentru lovirea țintelor, Rusia a dezvoltat drona V2U, care este capabilă să efectueze atacuri în deplină autonomie.
Evoluția tehnologiei militare în zonele de conflict reflectă o cursă continuă între dezvoltarea sistemelor de atac și cele de apărare. În timp ce rachetele de croazieră și dronele cu inteligență artificială devin tot mai comune pe fronturile moderne, capacitatea de a produce mase mari de armament ieftin rămâne un factor critic. Această dinamică transformă prototipuri vechi în instrumente de distrugere în masă, schimbând radical modul în care se desfășoară războaiele de uzură.
