Rusia menține o poziție de prudență în raport cu Afganistanul de la revenirea talibanilor la putere în 2021, preferând să se concentreze pe securitate în detrimentul expansiunii economice. În timp ce alte puteri regionale caută să umple vidul de putere lăsat de retragerea aliaților SUA, Moscova prioritizează gestionarea riscurilor teroriste. Această strategie de limitare a implicării se distinge clar de abordările Chinei, ale Iranului și ale Pakistanului în regiune.
Analiza publicată de New Eurasian Strategies Centre evidențiază o divizare a sferelor de influență între actori. China și Iranul investesc masiv în infrastructura afgană, neimpunând nicio condiție prealabilă regimului de la Kabul, precum ar fi respectarea drepturilor omului. În schimb, Rusia ocupă doar locul nouă în rândul partenerilor comerciali, cu un volum de schimb de 340 de milioane de dolari, furnizând în principal produse petroliere, gaze naturale lichefiate, bunuri industriale și alimente.
Securitatea reprezintă nucleul intereselor rusești, Moscova fiind singura putere externă care deține un acord de cooperare militar-tehnică cu guvernul taliban. Acest document, semnat în mai 2026, marchează o tranziție către o interacțiune mai strânsă, dar rămâne la limita acceptabilității pentru Kremlin și talibani. Rusia urmărește proiecte de tranzit, precum conducte de gaze și coridoare comerciale spre Pakistan și India, dar rămâne sceptică în privința stabilității interne.
Amenințările teroriste au modelat direct politica externă a Rusiei, în special după atacul de la Primăria Crocus din martie 2024. Atacul, comis de militanți IS-K, a ucis 145 de persoane și a demonstrat incapacitatea regimului de la Kabul de a controla organizațiile teroriste. Această ramură a Statului Islamic este activă în Afganistan, Pakistan, Iran și Asia Centrală, ceea ce transformă securitatea frontierelor într-o prioritate vitală pentru Moscova.
Relația diplomatică a fost consolidată prin prezența ambasadorului Dmitri Jirnov, primul trimis străin care a întâlnit conducerea talibană după preluarea puterii. Totuși, istoricul militar al Rusiei în Afganistan, inclusiv perioada 1979-1989, alimentează o viziune sceptică asupra durabilității politică a țării. Moscova observă cu atenție o națiune care și-a schimbat numele de șapte ori în ultimele cinci decenii, ceea ce complică orice planificare pe termen lung.
Contextul geopolitic al Afganistanului este marcat de o criză economică gravă și de o schismă iminentă în cadrul regimului taliban. De la retragerea forțelor occidentale, țara rămâne într-un cond de umbră la nivel mondial, fiind afectată de ciocniri la frontieră și amenințări teroriste persistente. Această instabilitate internă alimentează neîncrederea marilor puteri în capacitatea de guvernare a autorităților actuale de la Kabul.
