Armenia intenționează să își diversificeze sursele de import de gaze pentru a reduce dependența de resursele rusești. Președintele Consiliului de Securitate al Armeniei, Alen Simonian, a declarat că țara este dispusă să cumpere energie din mai multe surse, inclusiv din Azerbaidjan, Turcia și Iran. Această strategie de diversificare este menită să asigure echilibrul necesar în cadrul securității economice a statului armean, evitând dependența de un singur furnizor de energie.
Strategia de achiziție este una flexibilă, adaptată disponibilității furnizorilor externi. Alen Simonian a explicat faptul că, dacă Rusia oferă gaze, Armenia va continua să le cumpere, dar dacă Azerbaidjan, Iran sau Turcia pot furniza cantități necesare, Erevanul va opta pentru aceste alternative. Obiectivul principal rămâne menținerea unui echilibru în toate aspectele legate de securitatea economică, fără a depinde de o singură țară, indiferent de natura ofertei de energie.
Decizia de a căuta alternative de import vine într-un moment de instabilitate a furnizării de energie. Filiala companiei Gazprom, denumită Gazprom Armenia, a anunțat întreruperea temporară a livrărilor de gaze către Armenia, invocând motive de natură tehnică. Această situație a pus în evidență vulnerabilitatea energetică a țării și a accelerat discuțiile privind necesitatea unor surse de aprovizionare care să nu fie controlate exclusiv de entități rusești.
Premierul Nikol Pașinian a criticat costurile ridicate ale gazului furnizat de Rusia, subliniind că prețurile pentru consumatori sunt foarte mari în comparație cu alte state. El a menționat că profiturile raportate de Gazprom Armenia sunt semnificative, în timp ce creșterea prețului de la frontieră până la utilizatorul final este una dintre cele mai mari din regiune. Această situație a generat nemulțumiri în rândul populației armene, care plătește prețuri ridicate pentru un gaz care este considerat ieftin la sursă.
Tensiunile dintre Erevan și Moscova au crescut după ce Armenia a decis să își înghețe participarea la alianța militară post-sovietică și a exprimat dorința de a adera la Uniunea Europeană. Ca răspuns la această schimbare de direcție politică, Rusia a impus diverse restricții comerciale și sancțiuni aplicate produselor armenești. Moscova a solicitat, de asemenea, ca premierul Nikol Pașinian să organizeze un referendum pentru a permite cetățenilor să decidă cursul politicii externe a țării.
Relațiile diplomatice și comerciale dintre Armenia și Rusia au intrat într-o perioadă de dificultate, reflectând schimbările de orientare ale Erevanului față de structurile de securitate post-sovietice. Această evoluție este marcată de o presiune politică sporită, în care Rusia folosește instrumente economice pentru a influența deciziile de politică externă ale Armeniei, în contextul aspiratelor de integrare europeană ale țării.
