Armenia își propune să diversificie sursele de gaze naturale pentru a diminua dependența de Rusia, explorând noi rute de aprovizionare. Guvernul de la Erevan este dispus să achiziționeze energie de la diverși furnizori, inclusiv de la Azerbaidjan, Turcia și Iran. Această strategie de diversificare vizează securitatea economică a țării, prin evitarea dependenței de un singur partener comercial, indiferent de natura acestuia, într-un efort de echilibrare a relațiilor externe.
Premierul Nikol Pașinian a subliat necesitatea de a găsi alternative în contextul costurilor ridicate ale gazului. Acesta a criticat faptul că prețul gazului în Armenia nu este ieftin, deși țara primește gaz la prețuri reduse. Pașinian a menționat că Gazprom Armenia înregistrează profituri mari, iar diferența de preț de la frontieră până la consumatorul final este cea mai mare în comparație cu alte state, generând nemulțumiri în rândul populației.
Decizia de a căuta noi furnizori vine într-un moment de instabilitate, după ce Gazprom Armenia a anunțat întreruperea temporară a furnizării de gaze către Armenia din motive tehnice. Această întrerupere a sursei de la filială, care aparține gigantului rus Gazprom, a accelerat presiunea asupra infrastructurii energetice. În acest context, autoritățile armene subliniază că vor cumpăra gaze de la orice sursă disponibilă, fie că este vorba de Rusia, Azerbaidjan, Iran sau Turcia.
Relațiile diplomatice dintre Armenia și Rusia au intrat într-o perioadă de tensiune, după ce Erevanul a decis să înghețe participarea la alianța militară post-sovietică. De asemenea, dorința de a adera la Uniunea Europeană a provocat reacții din partea Moscovei. Rusia a răspuns prin impunerea unor restricții comerciale și sancțiuni asupra diverselor produse armenești, solicitând totodată organizarea unui referendum pentru a lăsa cetățenii să decidă direcția politică a țării.
Strategia de diversificare a resurselor de energie este o componentă critică pentru securitatea regională în Caucaz. Armenia încearcă să echilibreze raporturile cu marile puteri regionale pentru a evita vulnerabilitățile economice. Această mișcare de pivotare este o tentativă de a asigura stabilitatea energetică într-un mediu geopolitic complex, unde accesul la resurse este adesea utilizat ca instrument de presiune politică de către partenerii tradiționali.
În perioada actuală, infrastructura energetică a Rusiei este supusă unor presiuni constante, în special în zona de est. Atacurile cu drone au afectat capacitatea de producție a unor rafinării de motorină, în timp ce în regiunea Volga, anumite unități de rafinare au fost scoase din funcțiune, evidențiind vulnerabilitatea sistemelor de producție de energie în fața conflictelor moderne.
