Amenințările nucleare lansate de Vladimir Putin își pierd din eficacitate pe măsură ce marile puteri globale încep să ignore retorica Kremlinului. Expertul britanic Gideon Rachman susține că diplomația și presiunea exercitată de actori precum SUA, China și India au reușit să limiteze impactul acestor avertismente. Deși Rusia deține cel mai mare arsenal nuclear din lume, strategia de intimidare pare să fi întâlnit un zid în fața tabuului internațional privind utilizarea armelor de distrugere masivă.
Conflictul s-a intensificat prin declarațiile oficiale ale Kremlinului privind protejarea enclavei Kaliningrad, o zonă mărginită de Polonia și Lituania. Vladimir Putin a intervenit personal pentru a afirma că Rusia este gata să utilizeze întregul arsenal de forțe și capabilități, inclusiv armele nucleare, pentru a răspunde oricărui atac asupra acestei regiuni. Liderul rus a subliniat că, în ceea ce privește armamentele deținute de Rusia, țara este de neegalat, recunoscând în același timp capacitățile nucleare ale Franței și Marii Britanii.
Evoluția conflictului din Ucraina a demonstrat că temerile inițiale ale aliaților occidentali privind o escaladare nucleară s-au diminuat treptat. În primele etape ale invaziei din februarie 2022, SUA și partenerii au fost precauți în furnizarea de ajutor militar, însă, odată cu consolidarea tabuului nuclear, acest lucru s-a schimbat. Astăzi, aliații furnizează Kievului tancuri, avioane de vânătoare și rachete cu rază lungă de acțiune, elemente care anterior erau evitate pentru a nu provoca un răspuns nuclear rusesc.
Rose Gottemoeller, fost secretar general adjunct al NATO, a observat că descurajarea nucleară nu mai funcționează așa cum se așteptau statele deținătoare de arme. Această scădere a puterii de descurajare este vizibilă și în alte conflicte, precum relația dintre India și Pakistan sau acțiunile Iranului față de Israel. Rusia se confruntă cu un obstacol major, deoarece arsenalul nuclear reprezintă una dintre puținele pretenții rămase ale Kremlinului pentru statutul de superputere, în ciuda costurilor imense de întreținere.
Eșecul descurajării nucleare rusești creează noi riscuri de securitate, prin trecerea Kremlinului către războiul hibrid, caracterizat prin sabotaje și atacuri cu drone. Această strategie non-nucleară vizează intimidarea aliaților europi, însă crește riscul de accidente și de escaladare convențională. În plus, dacă amenințarea nucleară a SUA nu mai este considerată credibilă de către adversari, statele din NATO care depind de umbrela americană, precum Japonia sau Coreea de Sud, ar putea deveni vulnerabile în fața unor conflicte convenționale.
Istoricul doctrinei de descurajare nucleară arată că deținerea armelor atomice a fost utilizată ca instrument de prevenire a atacurilor convenționale. Totuși, experiențele recente din Ucraina, unde Rusia nu a aplicat sancțiuni nucleare în urma unor atacuri cu drone asupra flotei de bombardiere, confirmă o schimbare de paradigmă. Această incertitudine privind limitele tabuului nuclear reprezintă un factor de instabilitate globală, deoarece actori precum Rusia și NATO trebuie să își adapteze constant conceptele de securitate.
