Rusia utilizează un număr considerabil de muncitori nord-coreeni pentru a asambla drone destinate utilizării în conflictul cu Ucraina. Această practică, care eludează sancțiunile internaționale, oferă regimului de la Phenian resurse financiare esențiale pentru dezvoltarea programelor de armament. Conform unui raport publicat de Echipa Multilaterală de Monitorizare a Sancțiunilor, se estimează că până la 25.000 de persoane lucrează în industria de drone din Rusia, inclusiv în facilitățile din Alabuga, Tatarstan.
Pentru a evita restricțiile impuse de comunitatea internațională, muncitorii nord-coreeni sunt integrați într-o schemă de vize destinate studenților. Această metodă permite desfășurarea activităților industriale fără a declanșa alerte imediate privind încălcarea sancțiunilor. Raportul indică faptul că un muncitor nord-coreean din Rusia câștigă, în medie, un salariu anual de 7.500 de dolari, însă cea mai mare parte din aceste sume sunt confiscate de regimul lui Kim.
Deși sumele par modeste, veniturile lunare ale acestor muncitori în Rusia pot fi de până la cinci ori mai mari decât cele pe care le-ar putea obține în China. Se estimează că, până în anul 2025, muncitorii nord-coreeni din străinătate vor genera venituri de până la 800 de milioane de dolari pentru regimul lui Kim Jong Un. Aceste fonduri sunt direcționate către programele de rachete balistice și armament nuclear, încălcând rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU.
Controlul asupra forței de muncă este unul extrem de strict, fiind menținut pentru a preveni orice tentativă de dezertere. Autoritățile din Republica Populară Democrată Coreeană monitorizează riguros deplasările și interacțiunile acestor persoane cu exteriorul. În cazul în care un muncitor alege să dezerteze, riscurile nu se opresc la individ, ci se extind și la membrii familiei rămși în țară, care pot suferi represalii din partea regimului.
Din punct de vedere numeric, estimările privind prezența nord-coreenilor în străinătate sunt semnificative. La sfârșitul anului 2025, se estimează că între 20.000 și 70.000 de muncitori nord-coreeni vor lucra în China, în timp ce un alt grup de 15.000 până la 30.000 de persoane se va afla în Rusia. Această structură de forță de muncă subliniază o colaborare care depășește simplul schimb de armament, incluzând acum și producția industrială de uz militar.
Evoluția acestor parteneriate militare între Rusia și Coreea de Nord reflectă o integrare tot mai profundă a resurselor de tip de combat. Pe lângă transferul de tehnologie și de trupe, utilizarea forței de muncă nord-coreene servește la consolidarea capacităților de armament ale ambelor entități. Această strategie de utilizare a angajaților sub acoperirea statutului de studenți rămâne un instrument cheie pentru finanțarea programelor de rachete balistice ale regimului de la Phenian.
