Economia mondială traversează o perioa de criză extremă, fiind una dintre cele mai dificile din ultimele opt decenii, conform avertismentului dat de Ngozi Okonjo-Iweala. Directoarea generală a Organizației Mondiale a Comerțului a semnalat că fragmentarea geopolitică și războaiele comerciale pot declanșa o scădere economică fără precedent. Această situație pune în pericol stabilitatea sistemului multilateral de schimb de bunuri și servicii.
Un prim scenariu alarmant prevede formarea unor blocuri comerciale rivale, o evoluție care ar putea afecta grav structura economică globală. Analizele economiste indică faptul că, până în anul 2050, acest proces ar putea provoca o scădere a PIB-ului global de peste 5%. În același timp, volumul exporturilor ar putea fi redus cu 19% față de nivelurile înregistrate în anul 2023.
Un al doilea scenariu, considerat și mai devastator, se bazează pe dezvoltarea unor acorduri de tip „friend-shoring” între state considerate prietenoase. În acest caz, impactul asupra economiei mondiale ar fi mult mai dur, ducând la o scădere a PIB-ului global de aproape 7%. Această fragmentare ar reduce volumul exporturilor globale cu o proporție de 27% față de actualul nivel.
Ngozi Okonjo-Iweala subliniază că regulile actuale ale comerțului sunt sub semnul întrebării la o scară fără precedent de la înființarea instituțiilor de după Marea Criză Economică și Al Doilea Război Mondial. De la fondarea OMC în 1995, schimburile comerciale între cele 166 de țări membre au crescut cu aproximativ 140%. În 2025, volumul acestor schimburi este estimat la peste 35.000 de miliarde de dolari.
Există însă și o variantă de cooperare consolidată care ar putea impulsiona creșterea economică prin deschiderea piețelor și noi reguli pentru sectorul digital. În acest scenariu optimist, PIB-ul mondial ar putea crește cu 2%, iar exporturile cu 18% până în anul 2050. Această abordare presupune un echilibru între necesitățile de securitate națională și necesitatea unui comerț deschis.
Evoluția actuală a tensiunilor comerciale este alimentată și de disfuncții în distribuția câștigurilor economice, în special în relația cu China. În timp ce integrarea în sistemul multilateral a ajutat economiile cu venituri mici, în țările dezvoltate muncitorii au suferit pierderi din cauza concurenței și a avansului tehnologic. Această inegalitate a generat presiuni comerciale semnificative între China, SUA și Uniunea Europeană.
