Un incident sanitar recent în Siberia a declanșat alerte de securitate, după ce un cercetător rus a decedat suspectat că a contractat ciumă pneumonică. Autoritățile au impus măsuri de carantină pentru peste 200 de persoane dintr-o regiune izolată și au restricționat accesul în spitale, impunând totodată obligativitatea purtării măștilor. Deși oficial decesul tinerei Daria Șipilova este atribuit unei pneumonii de etiologie necunoscută, există suspiciuni că sursa infecției ar putea fi un institut specializat în combaterea ciumei.
Situația actuală reamintește de istoricul programelor de arme biologice ale Rusiei, în special de focarul de antrax din 1979. La acea vreme, la Complexul 19, o unitate militară de microbiologie, un filtru de evacuare defectuos a eliberat aerosoli cu spori de Bacillus anthracis. Deși Uniunea Sovietică a raportat oficial doar 66 de decese, cercetătorii independenți estimează că sute de persoane au fost victimele acestei scurgeri accidentale care a fost purtată de vânt deasupra orașului.
Boris Elțin a recunoscut public, în anul 1992, că focarul de antrax din 1979 a fost cauzat de o scurgere dintr-o facilitate militară. Anchetele ulterioare, inclusiv cele conduse de Matthew Meselson, au confirmat că infecțiile au fost de tip inhalatoriu, contrazicând versiunea oficială care susținea că boala s-a răspândit prin carnea contaminată. În 2016, secvențierea genomului bacteriei a demonstrat că era vorba despre o tulpină de Bacillus anthracis modificată de cercetătorii sovietici.
Istoricul scurgerilor din laboratoarele de armament biologice include și alte incidente grave raportate în trecut. În 1971, un om de știință a contractat variolă după ce nava de cercetare „Lev Berg” s-a apropiat de insula Vozrojdenia, unde se desfășurau experimente secrete. De asemenea, s-au raportat cazuri în care pescari au contractat ciuma în apropierea unor zone de testare, sugerând că activitatea de dezvoltare a armelor biologice a continuat chiar și după semnarea Convenției privind armele biologice din 1972.
Programul militar de microbiologie a vizat nu doar antraxul, ci și modificarea altor agenți patogeni periculoși. Rapoartele indică faptul că sovieticii au efectuat cercetări asupra bacteriei Yersinia pestis, responsabile pentru ciumă, asupra Francisella tularensis, care provoacă tularemia, și asupra bacteriilor Legionella. Aceste activități au încălcat convențiile internaționale, transformând unități precum Complexul 19 în centre de dezvoltare a unor agenți biologici de tip ofensiv, capacități care există temeri că au fost menținute și după prăbușirea URSS.
Ciuma este o boală extrem de contagioasă, cauzată de bacteria Yersinia pestis, care se transmite prin contact direct sau prin particule respiratorii. În formele sale pneumonice și septicemice, boala este aproape întotdeauna fatală dacă nu este tratată rapid. Istoric, această bacterie a cauzat pandemii masive, precum „Moartea Neagră” din secolul al XIV-lea, care a decimat între o treime și jumătate din populația Europei în perioada 1347-1353.
