Securitatea României în regiunea Mării Negre se află într-un moment critic, fiind influențată de rezultatele alegerilor din SUA și de procesul de evaluare a prezenței militare americane în Europa. Generalul (r) Dorin Toma, care a condus Divizia Multinatională Sud-Est a NATO în perioada 2022-2025, subliniază că România se confruntă cu o competiție acerbă pentru atragerea trupelor și resurselor din Washington. Această luptă pentru prezență militară implică multiple state de pe flancul estic și alte regiuni strategice.
Conform analizei lui Dorin Toma, România concurează direct cu Polonia și Țările Baltice, zone unde lobby-ul local și responsabilitățile NATO impun o prezență americană puternică. Alte prioritare pentru resursele SUA sunt zona arctică și estul Mediteranei, unde Grecia servește ca punct de proiectare a forței către Orientul Mijlociu. Pentru a câștiga această competiție, generalul consideră că diplomația românească trebuie să demonstreze importanța strategică a Zonei Extinse a Mării Negre pentru interesele americane.
În ceea ce privește impactul politicii interne americane, Dorin Toma menționează că orientarea strategică a Washingtonului nu se va schimba radical, indiferent de partidul aflat la putere. Deși democrații au promis sprijin pentru NATO și Ucraina, procesul de pivotare către zona Indo-Pacific a început deja sub administrația Obama. Generalul estimează că reducerea numărului de militari americani în Europa este probabilă, iar rezultatele evaluării acestui proces ar putea fi cunoscute chiar săptămâna viitoare.
O problemă majoră identificată de general este necesitatea ca armata română să se adapteze tehnologic pentru a putea purta un „război al viitorului”. Dorin Toma critică blocajele din programele de inovație militară internă, menționând că proiectele pentru sisteme loitering și drone sunt momentan blocate. El subliniază că România trebuie să își construiască o industrie de apărare reală și să învețe lecțiile de la conflictele din Ucraina și Orientul Mijlociu.
Eforturile de modernizare sunt îngreunate și de aspecte bugetare, în condițiile în care bugetul apărării nu reușește să atingă ținta de 2,5% din PIB. Generalul observă că aproximativ un sfert din acest buget este asigurat prin împrumutul SAFE, ceea ce limitează capacitatea de investiții. Pentru România, succesul nu va veni doar din prezența unor soldați străini, ci din capacitatea de a oferi infrastructură, facilități logistice și acces operațional.
Contextul securitar european este marcat de o reevaluare constantă a rolului NATO în fața noilor amenințări. În timp ce statele membre discută despre creșterea cheltuielilor de apărare, dinamica politică din SUA rămâne un factor de incertitudine major pentru stabilitatea flancului estic. Această perioadă de tranziție forțează națiunile europene să își asume responsabilitatea pentru propria apărare convențională, reducând dependența de scutul de securitate oferit de Statele Unite.
