Aliații NATO analizează o reformă structurală a planificării militare, vizând o schimbare de priorități care ar putea reduce obligația statelor de a furniza trupe pentru operațiuni de gestionare a crizelor în afara teritoriului Alianței. Această revizuire majoră vizează concentrarea resurselor pe apărarea Europei în fața amenințării ruse, marcând o tranziție de la misiunile externe, precum cele din Irak sau Afganistan, către securitatea teritorială. Negocierile pentru noile obiective de capabilități militare sunt deja în desfășurare printre cele 32 de state membre.
Proiectul de document consultat de diplomați indică faptul că aliații ar putea renunța la obligația de a dispune simultan de forțe pentru un război major în Europa și pentru operațiuni de gestionare a crizelor în alte regiuni. În loc de actuala cerință de a putea susține ambele scenarii, planificarea ar putea trece la o variantă care permite răspunsul la una dintre cele două situații. Această schimbare ar înlocui conjuncția „și” cu „sau”, modificând modul în care sunt repartizate echipamentele și efectivele militare.
Camille Grand, fost secretar general adjunct al Alianței pentru investiții în domeniul apărării, a subliniat că o criză majoră în Europa va avea prioritate absolută față de orice alte obiective. Această direcție, numită de Washington „NATO 3.0”, reflectă presiunile exercitate de Statele Unite pentru revenirea la misiunea fundamentală a Alianței. Procesul de planificare, care include documentul Political Guidance, urmează să se încheie în 2029, însă statele membre urmăresc să ajungă la un acord până în februarie.
Disputele interne reflectă viziuni divergente între regiuni: țările din sudul Europei susțin menținerea parteneriatelor internaționale, în timp ce Statele Unite, țările nordice și cele de pe flancul estic preferă concentrarea pe Rusia. Oficialii europeni avertizează că o incursiune rusă pe teritoriul NATO este posibilă până în 2029, context în care constrângerile bugetare pot complica negocierile. Un oficial NATO a menționat că guvernele vor să se asigure că resursele sunt utilizate eficient în acest ciclu de planificare.
Schimbarea propusă nu implică abandonarea capacității de a desfășura operațiuni de răspuns la crize, ci rămâne o decizie politică privind trimiterea trupelor. Misiunile deja active, precum cele din Kosovo și Irak, nu ar fi afectate automat de această modificare a cerințelor de planificare. Totuși, diplomații avertizează că trecerea de la capacitatea de a susține ambele tipuri de misiuni la una de a alege între ele reprezintă o diferență majoră pentru stabilitatea strategică a Alianței.
Din 2010, NATO definește oficial trei misiuni fundamentale: apărarea colectivă, cooperarea cu state din afara Alianței și securitatea cooperativă, inclusiv gestionarea crizelor. Reforma actuală pune sub semnul întrebării echilibrul acestor piloni, în contextul în care Rusia își reconstruiește capacitățile militare. Washingtonul solicită ca statele europene să preia o responsabilitate mai mare, în timp ce Pentagonul analizează posibila retragere a unor trupe americane de pe continent european.
