Iranul menține o capacitate de producție de aproximativ 50 de rachete balistice pe lună, conform unei evaluări a serviciilor occidentale de informații. Această cifră reprezintă circa jumătate din ritmul de producție pe care țara îl avea înainte de conflictul actual. În ciuda atacurilor aeriene americane și israeliene care au afectat industria militară, Teheranul pare să își mențină ritmul de asamblare a armamentului.
Arsenalul iranian ar include cel puțin 1.700 de rachete balistice, oferind țării o capacitate de ripostă în cazul reluării ostilităților. Această evaluare contrastează cu afirmațiile administrației americane privind distrugerea infrastructurii militare. Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a susținut marți că peste 80% din infrastructura industrială nucleară a Iranului a fost distrusă în urma operațiunilor militare recente.
Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) a publicat imagini cu o nouă bază subterană pentru rachete, numită „oraș al rachetelor”. Generalul Ali Abdollahi a declarat că Iranul va dezvălui noi capacități militare în mod succesiv dacă un nou conflict va izbucni. Cercetătorul Jim Lamson de la King’s College London menționează că Teheranul deține probabil și câteva mii de arme de atac de tip Shahed.
De la începutul conflictului, la 28 februarie, Iranul a lansat peste 4.900 de drone Shahed și cel puțin 2.200 de rachete balistice. Această activitate a pus presiune pe stocurile de interceptoare ale Statelor Unite și ale aliaților săi. O analiză Bloomberg Economics estimează că atacurile au determinat utilizarea a cel puțin 1.000 de interceptoare Patriot PAC-3, produse de Lockheed Martin, fiecare având un cost de aproximativ 4 milioane de dolari.
Strategia iraniană nu vizează egalarea puterii de foc cu cea a Statelor Unite, ci menținerea unei capacități de a provoca perturbări și costuri. Becca Wasser de la Bloomberg Economics explică faptul că Teheranul caută doar să reziste și să impună costuri adversarului. În acest context, Ankit Panda de la Carnegie Endowment for International Peace consideră că Iranul a reușit probabil să își refacă o parte semnificativă din capacitățile de rachete și drone.
Evoluția acestui conflict reflectă o tensiune crescută în regiune, unde utilizarea masivă a dronelor și a rachetelor balistice a devenit o constantă. Presiunea asupra sistemelor de apărare aeriană, precum interceptoarele Patriot, evidențiază vulnerabilitatea stocurilor de muniție de înaltă tehnologie în perioadele de război prelungit. Această situație forțează marile puteri să redistribuie resursele militare din alte regiuni, inclusiv din Europa și Indo-Pacific, pentru a menține stabilitatea.
