Rebelii Ansarullah, cunoscuți sub numele de Houthi, utilizează ritualuri tribale și tehnologie militară iraniană pentru a consolida controlul asupra unor zone strategice din Yemen. Recent, mii de oameni înarmați s-au adunat în provinciile nordice pentru adunări tribale, unde au executat bar’a, un dans ritualic de război. Acest act servește atât pentru recrutare ideologică, cât și pentru consolidarea solidarității între triburi care au avut istoric conflicte și vendete între ele.
Ritualul bar’a este utilizat pentru a elimina riscul de dezbinare, proces numit ybtara’a, prin care indivizii cu interese divergente își sincronizează mișcările. Cercetătorul Muhammad Jumaih, membru al Conferinței pentru Dialog Național din Yemen, explică faptul că acest act funcționează ca un contract legal islamic de coeziune. Totuși, criticii mișcării Houthi susțin că aceste adunări reprezintă, de fapt, pregătirea unui nou contract pentru un conflict civil împotriva forțelor guvernamentale.
Avansul rebelilor pe coasta yemenită pune sub amenințare securitatea energetică globală, prin apropierea de controlul strâmtoarei Bab al Mandab, numită local „Strâmtoarea Lacrimilor”. Această rută este vitală pentru transportul petrolului, în condițiile în care strâmtoarea Ormuz este deja blocată. În timp ce presa de stat iraniană prezintă aceste câștiguri ca pe o victorie a Axei Rezistenței, analiștii observă că Ansarullah acționează mai degrabă ca un aliat decât ca un actor coordonat de Teheran.
Sprijinul militar al Iranului pentru Ansarullah rămâne constant, inclusiv prin trimiterea de comandanți și experți din Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice. În iulie 2025, forțele guvernamentale au interceptat peste 750 de tone de armament și echipamente militare din Iran, destinate rebelilor. Deși Teheranul susține această mișcare, există diferențe ideologice majore, deoarece rebelii Houthi sunt zaidiți și nu recunosc autoritatea spirituală a liderului suprem iranian.
Economia zonelor controlate de Houthi este grav afectată de consumul de qat, o plantă cu efecte euforice care alimentează o agricultură de monocultură. Conform unui studiu ONU, 28% din bugetul familial yemenit este alocat acestei plante, iar 20% dintre familii au datorii din cauza consumului. Această dependență este agravată de război și de schimbările climatice, ducând la o situație socială extrem de precară în regiunile nordice.
Conflictul din Yemen este marcat de o criză umanitară profundă, în care datele ONU indică peste 370.000 de morți în timpul războiului civil. Din această cifră, aproximativ 60% sunt atribuite cauzelor indirecte, precum malnutriția. Pe lângă violența militară, seceta prelungită și gestionarea deficitară a resurselor de apă amenință stabilitatea pe termen lung a regiunii, în contextul avertizărilor privind epuizarea rezervelor subterane.
