Exporturile de gaze naturale lichefiate (GNL) din Qatar sunt sever afectate de războiul dintre Statele Unite, Israel și Iran, în ciuda reluării parțiale a transporturilor de petrol prin Strâmtoarea Ormuz. Lipsa unui acord durabil pentru securitatea navigației pune piața mondială de GNL sub o presiune prelungită, conform unei analize semnate de Ron Bousso pentru Reuters. Situația complică planurile de expansiune ale producătorului din Golf, care se confruntă cu distrugeri ale infrastructurii critice.
Qatar, al doilea mare producător mondial de GNL după Statele Unite, deține aproximativ 20% din capacitatea globală de producție, cu aproape 80 de milioane de tone anual. Conflictul, care a ajuns în a opta lună, a forțat țara să oprească o mare parte din complexul de la Ras Laffan. Atacurile iraniene cu rachete au distrus aproximativ 17% din capacitatea de export a țării, generând pierderi economice de zeci de miliarde de dolari pe an.
Impactul asupra economiei este masiv, Fondul Monetar Internațional estimând că aceasta se va contracta cu 8,6% în 2026, de la o creștere de 6,1% anticipată anterior. Deși exporturile americane de GNL ar putea crește cu 14%, ajungând la 123 de milioane de tone în 2026, acest volum nu poate compensa deficitul global. În Asia și Europa, prețurile au atins la sfârșitul lunii septembrie niveluri aproape de triple față de perioada de dinaintea războiului.
În timp ce transporturile de țiței prin Strâmtoarea Ormuz au ajuns în septembrie la 16 milioane de barili pe zi, exporturile de GNL din Qatar au rămas la niveluri extrem de scăzute. În septembrie, volumul a fost de doar 1,6 milioane de tone, reprezentând mai puțin de un sfert din media anterioară conflictului. Perspectivele pentru octombrie sunt și mai slabe, cu o posibilă scădere a exporturilor la 600.000 de tone, pe fondul intensificării atacurilor asupra navelor.
Complexitatea tehnică a industriei de GNL explică de ce producția de gaze nu revine la fel de rapid ca cea de petrol. Lanțul de aprovizionare necesită coordonarea proceselor de extracție, lichefiere și transport maritim, într-o flotă de nave mult mai mică și mai costisitoare decât cea de petroliere. Armatorii evită zona de conflict din Strâmtoarea Ormuz din cauza riscului de a rămâne blocați sau de a fi loviți de atacurile iraniene, ceea ce îngreunează logistica.
Industria gazelor lichefiate depinde critic de stabilitatea rutelor maritime din Golful Persic pentru a menține fluxurile comerciale globale. În contextul actual, orice perturbare a navigației în puncte strategice precum Strâmtoarea Ormuz afectează direct securitatea energetică a marilor consumatori din Europa și Asia. Fără garanții de securitate pe termen lung, capacitățile de producție din Qatar rămân sub amenințarea unei utilizări insuficiente a investițiilor masive.
