Exporturile de petrol din Orientul Mijlociu au revenit la aproximativ 94% din nivelul înregistrat înainte de război. Conform datelor furnizate de Kpler și unei analize a Burggraben, fluxurile prin Strâmtoarea Ormuz se mențin la o medie de 13–14 milioane de barili pe zi, calculată pe o perioadă de șapte zile. Această cifră reflectă un nivel similar cu vârful din luna iulie, după ce SUA au ridicat blocada navală asupra Iranului și Teheranul a oprit temporar atacurile asupra petrolierelor.
O schimbare majoră în dinamica regională este absența totală a fluxurilor iraniene, care anterior reprezentau circa 2 milioane de barili pe zi. În prezent, toate exporturile prin strâmtoare provin din încărcări noi, nu din petroliere care fuseseră blocate anterior în Golful Persic din cauza conflictului dintre SUA și Iran. Analizele Bloomberg indică faptul că Teheranul a pierdut controlul asupra Strâmtorii Ormuz, în urma atacurilor SUA asupra radarelor și a capacităților militare iraniene din apropierea zonei.
Economia Iranului traversează o perioadă de colaps, marcată de creșterea inflației, a ratei șomajului și de deprecierea record a monedei naționale, rialul, față de dolar. Robin Brooks, senior fellow și economist la Brookings Institution, susține că această situație înseamnă că Iranul nu mai are piese de schimb relevante pentru Donald Trump în cadrul negocierilor. Din acest motiv, președintele SUA nu consideră că încheierea unui acord cu Teheranul reprezintă o urgență imediată.
În paralel, exporturile Arabiei Saudite au crescut de la un minim de 4 milioane de barili pe zi în timpul războiului, apropiindu-se de pragul de 6 milioane de barili. Regatul se apropie de media lunară din 2025, beneficiind de o nouă rută de navigație creată de armata americană de-a lungul coastei Omanului. Donald Trump a menționat că prin strâmtoare au trecut peste 20 de milioane de barili, o afirmație confirmată de un oficial american care a precizat că, în noaptea de vineri spre sâmbătă, au fost exportați 22 de milioane de barili.
Diplomația internațională a livrat un nou semnal prin declarația comună SUA-China, emisă după vizita lui Xi la Casa Albă. Beijingul a acceptat poziția SUA conform căreia nicio țară sau instituție nu poate impune taxe pentru tranzitul pe căile navigabile internaționale, un punct critic în disputa privind Strâmtoarea Ormuz. Această poziție reduce spațiul de manevră al Teheranului, care solicită controlul asupra strâmptorii prin taxe de tranzit, în condițiile în care traficul petrolier a revenit la niveluri ridicate.
Conflictul dintre SUA și Iran a reconfigurat rutele de transport energetic, forțând actorii regionali să își adapteze strategiile de navigație. Tensiunile militare au dus la o schimbare a controlului asupra punctelor de strangulare, transformând securitatea maritimă într-un instrument de presiune economică și politică directă asupra stabilității pieței globale de petrol.
