Un fost comandant al forțelor speciale iraniene, identificat sub numele de Omid, a oferit detalii despre modul în care regimul modelează ideologic tinerii cadeți. Acesta afirmă că, încă de la vârsta de 18 ani, recruții sunt supuși unei supravegheri constante, atât prin instruirea militară, cât și prin rugăciuni zilnice și discursuri ideologice. Această metodă de indoctrinare vizează crearea unui corp de forțe cu loialitate absolută față de liderul suprem al Iranului.
Omid descrie existența unui nucleu de elită format din ofițeri implicați în operațiuni clandestine, inclusiv răpiri și asasinate, desfășurate atât în interiorul Iranului, cât și în afara granițelor sale. Acești membri beneficiază de acces nelimitat la resurse materiale și umane, fiind parte dintr-un cerc de ofițeri superiori care planifică acțiuni împotriva adversarilor regimului. Informațiile au fost susținute prin documente, fotografii și date de localizare furnizate de defector.
Un punct central al investigației este Dakhme, o locație situată la periferia Teheranului, cunoscută în rândul ofițerilor ca fiind o „mașinărie de ucis”. Sub acoperirea unor ceremonii religioase, în această clădire se reúnesc membrii nucleului pentru a decide execuția unor ținte specifice. Omid susține că, după planificarea acestor operațiuni neoficiale, ofițerii revin la activitățile lor obișnuite în cadrul structurilor guvernamentale oficiale.
Controlul exercitat asupra militarilor este extrem de strict, fiind însoțit de privilegii financiare și rezidențiale, dar și de restricții severe asupra libertăților personale. Ofițerii își pierd pașapoartele, nu pot călători liber și sunt supuși unei supravegheri care se extinde și asupra familiilor lor. Această izolare de restul societății civile este utilizată de regim pentru a crește eficiența indoctrinării și pentru a facilita utilizarea forței împotriva propriilor cetățeni.
Pe lângă Omid, și un al doilea transfug, numit Reza, a confirmat mecanismele de operare ale aparatului de securitate. Reza, fost membru al Ministerului Informațiilor, a descris modul în care centrele de comandă secrete monitorizează protestele prin drone și camere video. Aceste centre centralizează datele de pe rețelele sociale și de la unitățile de teren pentru a coordona reprimarea violentă a manifestanților, utilizând adesea forțe de elită cu echipament militar.
Structurile de securitate ale Iranului funcționează într-un climat de opacitate instituțională, fiind axate pe menținerea puterii prin control social și operațiuni de tip „black ops”. Această arhitectură de putere permite regimului să execute acțiuni care pot fi ulterior negate oficial, protejând astfel imaginea statului în fața comunității internaționale, în ciuda sancțiunilor și a presiunilor externe.
