Analiza realizată de istoricul Peter Frankopan relevă o schimbare fundamentală în dinamica puterii globale, unde națiunile puternice eșuează repetat în evaluarea rivalilor mai slabi. Într-o discuție pentru Bloomberg, profesorul de la Oxford a subliniat că conflictele din Ucraina și Orientul Mijlociu nu sunt evenimente izolate, ci fac parte dintr-un proces comun. În acest context, statele de dimensiuni medii, precum Ucraina sau Iranul, reușesc să absoarbă presiuni masive și să își consolideze capacitatea de rezistență.
În ceea ce privește situația din Orientul Mijlociu, Iranul a demonstrat o capacitate de supraviețuire remarcabilă, gestionând simultan trei războaie reci cu SUA, Israel și Arabia Saudită. Această reziliență a fost menținută timp de 47 de ani, utilizând aproximativ 3% din bugetul de apărare al SUA. Washingtonul și Moscova au evaluat greșit capacitatea de continuare a Iranului, fapt confirmat și de succesul diplomatic al medierei chineze în relația dintre Arabia Saudită și Iran în anul 2023.
Conflictul dintre Rusia și Ucraina evidențiază, de asemenea, erori de calcul strategice. Investițiile Ucrainei în tehnologia dronelor și atacurile asupra infrastructurii critice, precum rafinăriile de petrol și centrele logistice Wildberries, au adus impactul războiului direct în viața cotidiană a cetățenilor ruși. Aceste acțiuni forțează creșterea exporturilor de țiței și afectează sectorul de retail, transformând războiul dintr-o problemă de securitate de frontieră într-una economică palpabilă pentru populația din orașe precum Moscova sau Sankt Petersburg.
Din perspectiva geopolitică, China utilizează relația cu Rusia pentru a obține resurse esențiale, precum metale, petrol și gaze, la prețuri reduse. În schimb, Beijingul oferă sprijin diplomatic Rusiei în cadrul agențiilor multilaterale, precum ONU. Această dinamică transformă Rusia într-o formă de colonie de resurse pentru China. Totodată, China monitorizează atent performanța armamentelor pe câmpul de luptă din Ucraina pentru a extrage informații logistice și tehnice valoroase pentru eventualele scenarii legate de Taiwan.
Relația dintre marile puteri și statele medii este influențată și de controlul punctelor de blocare geografice, precum strâmtoarea Ormuz. Această zonă este vitală pentru exporturile Chinei, Coreei de Sud și Japoniei, dar și pentru aproximativ un sfert din exporturile și importurile Emiratelor Arabe Unite. Peter Frankopan observă că, în ciuda predicțiilor despre declinul SUA, această putere își menține greutatea în economia globală, inovația militară și impactul cultural, rămânând un actor central în noua arhitectură de securitate.
Evoluția ordinii mondiale este strâns legată de controlul resurselor strategice și de stabilitatea geopolitică a regiunilor critice. În prezent, marile puteri precum SUA și China se confruntă cu o lume în care statele de dimensiuni medii învață să negocieze colectiv. Această consolidare a puterilor de mijloc, prin necesitatea de a găsi soluții regionale, redefinește modul în care se gestionează conflictele și se distribuie influența pe glob în deceniile următoare.
