Administrația Trump adoptă o strategie care riscă să reaprindă conflictele religioase și etnice din Orientul Mijlociu, amenințând stabilitatea regională. Washingtonul promovează ideea ca forțele conduse de Ahmed al-Sharaa, fost comandant al-Qaeda și actual președinte al Siriei, să se ocupe de Hezbollah. În paralel, există o presiune pentru dezarmarea grupărilor șiite care au participat la ofensiva împotriva Statului Islamic în Irak, o mișcare care este privită ca un pariu extrem de periculos pentru securitatea locală.
În Irak, noul prim-ministru Ali al-Zaidi, susținut de Trump, a declarat că dezarmarea milițiilor este un proces non-negociabil. Deși termenul limită a fost mutat de la 30 septembrie la iunie 2027, militanții pro-iranieni au refuzat să renunțe la arme. Această situație a creat un impas între dorința guvernului de a consolida controlul statului și rezistența facțiunilor care urmează ordinele Teheranului, riscând un colaps total al securității dacă Forțele de Mobilizare Populară (PMF) ar abandona pozițiile ocupate.
Milițiile PMF au motive clare de opoziție, inclusiv teama că personalul militar din SUA se va întoarce în Irak ca instructori sau consultanți. De asemenea, aceste grupări se tem de influența Turciei și de amenințarea Statului Islamic, dar și de noile realități politice din Siria sub conducerea lui al-Sharaa. Din motive economice, liderii acestor facțiuni vor să păstreze armamentul pentru a menține rețelele de clientelism, salariile și avantajele politice pe care le oferă controlul asupra teritoriului.
Tensiunile sunt extrem de ridicate și în Liban, unde puterea politică este împărțită între 18 comunități religioase. Liderul Hezbollah, Naim Qassem, a declarat că nimeni din afara Libanului nu are cu ce să se amintească de arsenalul grupării, considerând situația o problemă internă. În același timp, orice atac asupra Hezbollah ar putea declanșa un răspuns militar din partea Irakului, deoarece facțiunile șiite aliate cu Iranul au avertizat că o astfel de acțiune va fi tratată ca o declarație de război.
Conflictul sirian aduce noi riscuri, după masacrele în care au fost uciși peste 1.400 de sirieni alawiți și atacurile asupra druzilor din Suwayda. În timp ce oficialii sirieni ai lui al-Sharaa sunt primiți ca eroi în orașul Tripoli, tensiunile cresc între comunitățile sunnite și cele șiite. Această polarizare poate mobiliza sunniții libanezi în favoarea Damascului, provocând o reacție în lanț prin întreaga regiune, de la Liban până în Irak și Yemen, unde războiul civil a reintrat în fază activă.
Instabilitatea din Orientul Mijlociu are deja un impact uman vizibil, reflectat în mișcările masive de populație monitorizate de ONU. În luna martie, aproximativ un milion de oameni au fost strămuți în Liban, iar peste 200.000 au trecut granița spre Siria. O escaladare a violențelor interconfesionale ar putea duce la o nouă ascensiune a extremiștilor precum Statul Islamic și la un val de refugiați care să afecteze Iordanul, Turcia și, în final, Europa.
