Rusia a acceptat să furnizeze Iranului 90 de lansatoare de rachete ghidate avansate, cunoscute sub denumirea APU-L, care sunt utilizate în prezent de forțele ruse în cadrul conflictului din Ucraina. Acest transfer de armament este reglementat printr-un contract secret, identificat sub numele de cod „K-10”, elaborat de agențiile rusești de armament în mod special pentru necesitățile Teheranului. Dispozitivele livrate sunt proiectate pentru lansarea rachetelor de precizie de pe elicopterele de atac.
Cooperarea dintre cele două state s-a extins semnificativ și pe segmentul de cercetare strategică și spionaj, conform analizelor efectuate de serviciile de informații occidentale. Pe lângă furnizarea de echipamente de luptă, Moscova oferă sprijin tehnologic de înaltă precizie. Această evoluție indică o integrare tot mai profundă a capacităților militare rusești cu programele de dezvoltare tehnologică ale Iranului, consolidând axa de securitate dintre cele două puteri regionale.
Sub numele de cod „C430L”, specialiști ruși de top în domeniul rachetelor au oferit asistență secretă inginerilor iranieni pentru dezvoltarea unui sistem de propulsie de tip ramjet. Această tehnologie specifică permite rachetelor să atingă viteze de câteva ori mai mari decât viteza sunetului. Astfel, noile capacități de atac dezvoltate prin acest parteneriat pun în pericol direct sistemele de apărare ale navelor militare americane care operează în zona Golfului.
În cadrul unei vizite oficiale a șefului Consiliului iranian de securitate la Moscova, cele două guverne au semnat un acord financiar de 500 de milioane de dolari. Fondurile sunt destinate reconstruirii sistemului de apărare al republicii islamice. Acest parteneriat economic și militar subliniază intenția Moscovei de a sprijini direct capacitățile de apărare și de contraatac ale Teheranului prin transferuri masive de capital și expertiză tehnică.
Acordul de 500 de milioane de dolari reprezintă o componentă majoră a parteneriatului militar bilateral, vizând modernizarea infrastructurii de apărare iraniană. Prin utilizarea contractelor cu nume de cod precum „K-10” și „C430L”, actele de cooperare rămân ascunse de monitorizarea publică directă. Această strategie de operare prin canale secrete permite transferul de tehnologii critice, precum sistemele de propulsie ramjet, care pot schimba echilibrul de forțe în regiunea Golfului.
Evoluția acestor relații de securitate are loc într-un context geopolitic tensionat, în care transferul de tehnologie militară de la Rusia către Iran afectează direct stabilitatea în Orientul Mijlociu. Capacitatea rachetelor de a depăși viteza sunetului reprezintă o provocare majoră pentru arhitectura de securitate actuală, forțând actori precum Statele Unite să își reevalueze protecția activelor navale din zonele de conflict și de tranzit strategic.
