Teheranul utilizează o strategie de presiune asupra pieței globale de petrol, vizând creșterea prețurilor înainte de alegerile de la jumătatea mandatului din SUA. Atacurile asupra unei conducte petroliere strategice din Arabia Saudită și extinderea controlului rebelilor houthi în zone cheie indică o tentativă de a influența deciziile administrației Trump. Această mișare strategică vizează atât economia americană, cât și capacitatea de negociere a regimului iranian în fața sancțiunilor aplicate.
În ultimele șapte zile, rebelii houthi au extins controlul din zonele muntoase către câmpia de coastă, ocupând poziții strategice în apropierea strâmtorii Bab el-Mandeb. Această zonă este esențială pentru exporturile de petrol ale Arabiei Saudite, care a redirecționat aproximativ două treimi din volumul de peste patru milioane de barili pe zi prin Marea Roșie. Consolidarea houthi în această zonă, folosind rachete antinavă furnizate de Iran, pune sub amenințare rutele de transport alternative.
O altă componentă a tensiunilor a fost atacul cu drone asupra conductei petroliere Est-Vest a Arabiei Saudite, survenit în noaptea de 10 spre 11 septembrie. Evenimentul a fost atribuit unor miliții șiite din Irak, considerate apropiate de Iran, și afectează o conexiune vitală de 1.200 de kilometri către portul Yanbu. Dacă repararea conductei durează câteva săptămeci, Arabia Saudită ar putea suspenda exporturile prin Marea Roșie, ceea ce ar elimina aproximativ 4% din oferta mondială de petrol.
Impactul asupra prețurilor a fost imediat, prețul petrolului Brent crescând cu aproximativ 10% într-o săptămână, ajungând la 107 dolari pe baril. Această evoluție poate majora costurile economice pentru Statele Unite și poate crește prețul benzinei chiar înainte de alegerile programate în noiembrie. Teheranul ar putea utiliza și atacuri cu rachete balistice asupra statelor din Golf pentru a determina aliații SUA să ceară un nou acord de pace.
În acest context, volumul de petrol care traversează Strâmtoarea Ormuz este estimat de secretarul american pentru Energie, Chris Wright, la aproape 11 milioane de barili pe zi. Deși această cifră este mai mică decât nivelul de 20 de milioane de barili înregistrat înainte de război, fluxul este semnificativ față de perioadele de blocare totală. Marina americană monitorizează constant zona pentru a asigura siguranța navelor petroliere aliate în fața influenței iraniene.
Presiunea economică asupra Iranului rămâne un instrument central al politicii externe a Statelor Unite, prin blocarea porturilor pentru a limita veniturile regimului. În timp ce unele state din regiune, precum Emiratele Arabe Unite, colaborează la campania de presiune economică, alți actori precum Arabia Saudită solicită intensificarea acțiunilor militare. Războiul de influență se desfășoară acum și prin controlul strict al rutelor de transport și al stabilității prețurilor la energie.
