Iranul încearcă să își redirecționeze o parte semnificativă din activitatea comercială către nord, utilizând porturile de la Marea Caspică. Această mișare strategică vine ca răspuns la blocada navală americană asupra porturilor din sud și la perturbările cauzate de război în zona Strâmtorii Hormuz. Teheranul urmărește să găsească rute alternative pentru exportul de petrol și pentru importul de bunuri esențiale, însă infrastructura caspică se confruntă cu limitări logistice majore.
Porturile Anzali, Amirabad și Nowshahr au început să preia o pondere mai mare din transportul de mărfuri vitale. Autoritățile iraniene raportează că ponderea porturilor nordice în transportul acestor bunuri a crescut de la 18% înainte de război la aproximativ 30% în prezent. De asemenea, guvernatorul provinciei Gilan, Hadi Haghshenas, a menționat că sosirile de containere în aceste porturi caspice au crescut cu 50% față de anul precedent în ultimele cinci luni calendaristice încheiate la 22 august.
Evoluția nivelului apei în Marea Caspică reprezintă o barieră critică pentru aceste noi rute. Potrivit Programului ONU pentru Mediu, nivelul apei a coborât cu aproximativ doi metri din anii 1990, iar în ultimii trei ani scăderea anuală a depășit 20 de centimetri. Masoud Polmeh, secretarul general al Asociației Transportatorilor din Iran, a explicat că porturile nordice, care anterior primeau nave de până la 6.000 de tone, pot gestiona în prezent nave de doar aproximativ 4.000 de tone.
Presiunea pe frontierele terestre a crescut și, la punctul de trecere Norduz cu Armenia, până la 1.800 de camioane așteaptă uneori mai multe zile. Vali Kaleji, cercerător iranian, a atribuit aglomerația capacității limitate a terminalelor, procedurilor vamale și infrastructurii rutiere. El a adăugat că sancțiunile impuse companiilor aeriene iraniene și afluxul de pasageri spre granițele cu Armenia și Turcia au exacerbat problemele de la terminalele de frontieră.
Deși porturile din nord sunt mai aproape de centre urbane precum Teheran, Isfahan și Arak, capacitatea lor rămâne mult sub cea a sudului. Mohammad Shakibi-Nasab, șeful Organizației Porturilor și Maritimității, a indicat că Iranul are o capacitate portuară nominală de aproximativ 300 de milioane de tone, dintre care doar 30 de milioane de tone sunt asociate porturilor nordice. Exporturile de petrol, combustibili minerali și minereu de fier rămân concentrate în sud.
Reorientarea comercială spre nord implică riscul unei dependențe de Rusia, infrastructura căreia este vulnerabilă la efectele războiului dintre Rusia și Ucraina. Ezana Tedla, analist la Fundația Bourse & Bazaar, a subliniat că integrarea cu infrastructura rusească adaugă probleme de perturbare, deoarece aceasta este vizată de Ucraina. Această vulnerabilitate afectează inclusiv comercianții cu amănuntul civili care utilizează aceste rute de tranzit.
