Președintele Trump își păstrează capacitatea de a acționa independent în politica externă, în ciuda schimbării configurației politice din Congres. Deși democrații vor controla bugetele și vânzările de armament de la 3 ianuarie 2027, președintele poate continua să utilizeze fondurile deja existente în Pentagon sau să ordoneze atacuri militare. Această autonomie este vizibilă în conflictul cu Iranul, unde Trump a ignorat rezoluția concurentă a ambelor camere care cerea retragerea forțelor americane.
În ceea ce privește conflictul cu Iranul, forțele americane au reluat atacurile după ce Trump a declarat încheiată încetarea focului din iunie. Tensiunile au crescut semnificativ pe 2 noiembrie, când forțele iraniene au încercat să doboare un avion american lângă insula Qeshm, în strâmtoarea Ormuz. Adjunctul ministrului iranian de Externe, Kazem Gharibabadi, a confirmat că Teheranul se află încă în stare de război, în timp ce Washingtonul continuă să transmită mesaje prin mediatori din Qatar.
Relația cu Israelul și Taiwanul rămâne un punct de presiune, dar cu limite clare. În Washington, democrații au început să blocheze transferurile de armament către Israel, însă Trump poate folosi veto pentru a menține livrările. În Asia, președintele a folosit amânarea vânzărilor de armament către Taiwan ca „o bună monedă de schimb” în negocierile cu Xi Jinping. Deși Congresul poate organiza audieri, el nu poate porni singur procese de vânzare de armament către Taiwan.
În raport cu Rusia, Trump a demonstrat că poate eluda sancțiunile prin utilizarea unor drepturi de derogare prevăzute în lege. Prin ordinul executiv 14436, președintele a renunțat la tarifele și la majoritatea sancțiunilor din legea Lindsey O. Graham. Această mișcare i-a permis să stabilească un acord cu Putin pentru livrări de motorină rusească în Statele Unite. Singura barieră majoră rămâne posibilitatea Congresului de a vota cu două treimi pentru a trece peste veto.
Din punct de vedere strategic, poziția Statelor Unite este influențată de prioritarea descurajării Chinei în detrimentul apărării convenționale a Europei. Strategia de apărare publicată de Pentagon pune accent pe protecția teritoriului american și pe gestionarea Taiwanului. Această orientare poate afecta prezența militară în Europa, deși există un prag legal de 76.000 de militari care nu poate fi depășit fără justificare în fața Congresului american.
Contextul geopolitic actual este marcat de o instabilitate profundă, reflectată și în alte evoluții recente din zona de conflict. În timp ce discuțiile despre securitatea globală continuă, în Congres au apărut și alte schimbări, precum înfrângerea unei ucrainene care cerea înlăturarea lui Zelenski în alegerile pentru Camera Reprezentanților. Aceste dinamici interne subliniază o perioadă de tranziție politică majoră în Statele Unite, afectând echilibrul puterilor internaționale.
