Trump și Netanyahu au purtat o discuție în contextul pregătirilor Statelor Unite pentru reluarea operațiunilor militare asupra Iranului. Această comunicare între lideri intervine după ce Trump s-a reunit la Casa Albă cu principalii săi comandanți militari pentru a analiza opțiunile strategice privind reluarea unor atacuri de amploare în regiune. Discuțiile reflectează intenția Washingtonului de a intensifica presiunea militară asupra Teheranului pentru a neutraliza amenințările securității regionale.
Trump a declarat sâmbătă că Statele Unite au încă una sau două ținte care trebuie „rezolvate” în interiorul Iranului. Președintele a menționat în mod specific muntele Kolang, cunoscut și sub denumirea de Pickaxe Mountain, ca fiind un punct critic. El a susținut că, deși capacitățile nucleare au fost deja parțial neutralizate, rămân locații care necesită intervenție imediată, afirmând că aceste obiective pot fi eliminate în doar zece minute.
Muntele Kolang este situat în provincia Isfahan, la o distanță de aproximativ 200 km sud de Teheran, în proximitatea complexului nuclear de la Natanz. Serviciile de informații occidentale au semnalat acest loc ca fiind o facilitate probabil utilizată pentru depozitarea materialului nuclear iranian. Deși este considerat un punct strategic de o importanță majoră, muntele nu a fost încă vizat de atacurile SUA desfășurate în cadrul războiului declanșat la începutul anului.
Conflictul actual a început pe 28 februarie, după ce Statele Unite și Israel au lansat atacuri comune împotriva Iranului, provocând riposte ale Teheranului asupra țărilor din Golf aliate cu Washingtonul. Deși un armistițiu încheiat în aprilie a oprit bombardamentele intense de aproape 40 de zile, iar un memorandum de înțelegere a fost semnat în iunie, stabilitatea a fost temporară. În această vară, înțelegerea s-a spulberat, tensiunile crescând masiv în zona strâmtoarei Ormuz.
Strâmtoarea Ormuz rămâne un punct de conflict extrem de sensibil, fiind ruta maritimă prin care circulă hidrocarburi esențiale pentru economia mondială. Iranul revendică controlul asupra acestei zone și execută atacuri regulate împotriva navelor care traversează ruta fără autorizația sa oficială. Această instabilitate a rutei maritime alimentează incertitudinea geopolitică și crește riscul unei escaladări militare directe între forțele internaționale și Teheran.
Evoluția acestui conflict reflectă o perioadă de instabilitate profundă în Orientul Mijlociu, unde controlul rutelor de transport și neutralizarea programelor nucleare sunt elemente de negociere militară. Tensiunile din regiune au fost exacerbate de capacitatea Iranului de a riposta prin blocarea accesului maritim, transformând strâmtoarea Ormuz într-un instrument de presiune strategică asupra marilor puteri și a aliaților acestora.
