Istoricul Armand Goșu susține că lipsa unor sancțiuni aplicate la timp a creat un precedent periculos, care a încurajat Moscova să lanseze agresiunea pe scară largă împotriva Ucrainei. Analistul explică faptul că ordinea internațională postbelică, bazată pe respectarea frontierelor, a fost subminată de atitudinile diplomației față de agresori. Această dinamică a transformat procesul de invazie într-un conflict fără perspective de rezolvare imediată, generând o stare de disperare și blocaj politic în Occident.
Armand Goșu subliniază că principiile stabilite prin Actul Final de la Helsinki din 1975 au garantat, timp de decenii, că frontierele nu pot fi schimbate prin forță. Totuși, intervențiile rusești din Georgia în 2008, anexarea Crimeii în 2014 și invazia din februarie 2022 reprezintă încălcări flagrante ale acestui cadru. Conform analistului, în loc să fie sancționate, statele care au încălcat regulile au fost uneori chiar premiate, fapt ce a dus la o escaladare a comportamentului lui Putin.
Analistul analizează modul în care dictaturile utilizează istoria ca instrument de legitimare și manipulare a populației. Într-un regim dictatorial, trecutul nu este o resursă culturală, ci un proiect de viitor folosit pentru a justifica misiuni istorice inventate. Armand Goșu citează exemplul lui Putin, care a publicat un articol despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor înainte de invazie, acțiune pe care o consideră un manifest de război prin care neagă existența națiunii ucrainene.
În ceea ce privește securitatea regională, Armand Goșu avertizează că nu există zone gri stabile între Rusia și Occident. El menționează că Moscova a cerut în scris retragerea infrastructurii NATO de pe teritoriile României, Poloniei și ale Țărilor Baltice încă din decembrie 2021. De asemenea, el subliniază că neutralitatea nu reprezintă o garanție a siguranței, invocând exemplul Finlandei și al Suediei, care au ales aderarea la NATO după începerea războiului din Ucraina.
Armand Goșu caută să demonstreze că un pacifism care impune Ucrainei cedarea unor teritorii nu este o soluție de pace, ci o capitulare în rate. El argumentează că, istoric, cedările făcute din frică nu au adus niciodată stabilitate, ci doar pauze între conflicte. Pentru analist, orice încercare de a menține o „a treia cale” este riscantă, deoarece Moscova consideră zonele de neutralitate drept teritorii aflate sub controlul său.
Contextul securitar european este marcat de o creștere a tensiunilor, în timp ce Uniunea Europeană încearcă să își consolideze răspunsul la atacurile hibride rusești. În acest climat de instabilitate, UE pregătește și foi de parcurs pentru aderarea unor state precum Republica Moldova și Ucraina, încercând să stabilizeze regiunea prin integrare politică și instituțională.
