Președintele rus Putin urmărește organizarea unei întâlniri trilaterale care să semneze o nouă împărțire a lumii, inspirată de modelul Conferinței de la Yalta din 1945. Această tentativă de a impune o ordine globală prin intermediul unei discuții între Putin, Donald Trump și Xi Jinping ar putea avea loc la Shenzhen, în China. Obiectivul Moscovei este de a obține o victorie în războiul din Ucraina prin negocierea unor condiții favorabile, transformând summitul într-un instrument de propagandă de nivel istoric.
Analizele politice sugerează că Putin utilizează simboluri istorice pentru a justifica această ambiție, precum copia monumentului dedicat liderilor Stalin, Roosevelt și Churchill. Această strategie vizează prezentarea Rusiei ca un actor capabil să decidă soarta lumii, într-un mod similar cu perioada de după cel de-al doilea război mondial. Totuși, experții indică faptul că rezultatele acestor discuții ar putea rămâne doar lozinci abstracte, fără a produce schimbări reale în structura de putere internațională.
Relația dintre Moscova și Beijing este însă un factor de incertitudine pentru planurile Kremlinului. Deși China a beneficiat tactic de prețuri mici la petrol și gaze și de cantități mari de produse alimentare din Rusia, partenerul chinez este sceptic față de ideea unei „mări înțelegeri”. Sinologul Alexei Maslov subliniază că Beijingul caută să mențină o relație echilibrată cu Europa și SUA, neintenționând să reducă intensitatea interacțiunilor cu Occidentul pentru a sprijini Rusia.
Pe plan militar, natura conflictului s-a schimbat radical, mutând accentul de la operațiunile terestre către confruntarea strategică în aer. Moscova pune accent pe distrugerea infrastructurii energetice ucrainene pentru a forța o capitulare prin demoralizare. Această asimetrie între viteza de producție a mijloacelor de atac, precum dronele și rachetele, și capacitatea de apărare impune o nouă strategie de descurajare care să vizeze vulnerabilitățile din adâncul teritoriului rus.
Pentru Europa, securitatea infrastructurii ucrainene și prevenirea agresiunii ruse reprezintă o sarcină comună de dezvoltare strategică. Capacitatea de a respinge atacurile cu rachete și drone este esențială pentru a modifica calculul Kremlinului privind costurile războiului. Doar prin demonstrarea vulnerabilității Rusiei în fața atacurilor asupra infrastructurii sale militare și economice se poate limita dorința de escaladare aeriană și se poate impus un armistițiu energetic.
Conflictul modern pune la încercare conceptele tradiționale de securitate colectivă și scut nuclear, deoarece luptele se desfășoară sub pragul nuclear convențional. În acest context, capacitatea de a lovi infrastructura inamicului devine o modalitate de a influența voința de luptă. Europa trebuie să găsească un răspuns comun pentru a contracara provocările rusei, transformând apărarea aeriană într-un instrument de descurajare activă împotriva Moscovei.
