Absența României din lista publică a participanților la consultările Grupului Bergen atrage atenția asupra poziției strategice a țării în cadrul proceselor de reformă ale NATO. Deși această absență nu indică o excludere directă din sistemul de apărare europeană sau o pierdere a valorii parteneriatului cu Statele Unite, ea impune Bucureștiului o analiză atentă a modului în care poate influența prioritățile Alianței. Relevanța operațională a României rămâne susținută de poziția sa geografică strategică în zona Mării Negre.
Formatul Bergen, inițiat de Elbridge Colby, reunește un nucleu de aliați din nordul și centrul Europei, precum Norvegia, Suedia, Finlanda, Polonia, Germania și Țările de Jos. Reuniunea este anunțată pentru octombrie 2026, iar ministrul polonez al apărării a confirmat participarea Poloniei prin viceministrul Paweł Zalewski. România nu figurează printre participanții nominalizați, fără ca o explicație oficială să fie furnizată public. Acest format urmărește orientarea NATO 3.0, bazată pe descurajarea agresiunilor convenționale prin forțe europene capabile și investiții coordonate.
România dispune de instrumente concrete pentru a menține relevanța, precum summitul Formatului București 9 (B9) desfășurat la 13 mai 2026. Acest cadru de dialog recunoaște continuitatea strategică între Marea Neagră, Marea Baltică și regiunile nordică și arctică. Cooperarea cu Polonia reprezintă un pilon esențial, fiind exemplificată de scrisoarea de intenție semnată la 30 septembrie pentru cooperarea industrială prin instrumentul SAFE. Acest document vizează achiziția unui sistem de lovire cu muniții cu capacitate de așteptare în zona țintei.
Integrarea în dispozitivul militar aliat este confirmată prin prezența Franței care conduce grupul de luptă de la Cincu și prin comandamentele din Sibiu și București. România contribuie activ și la grupurile de luptă din Polonia și Slovacia, demonstrând că apărarea colectivă depășește limitele oricărui grup de consultare restrâns. Un alt punct de forță este Centrul de Excelență NATO HUMINT de la Oradea, specializat în informații din surse umane, care funcționează cu sprijinul SUA și al Poloniei.
Prioritățile strategice pentru București includ îmbunătățirea mobilității militare și protecția spațiului aerian prin integrarea senzorilor. O altă direcție majoră este securitatea maritimă, prin extinderea misiunilor grupului România–Bulgaria–Turcia pentru protejarea infrastructurii critice submarine, anunțată de MApN în iulie 2026. Transformarea necesită respectarea angajamentelor financiare, precum cel de la summitul NATO de la Haga din iunie 2025, care prevede atingerea unei alocări anuale de 5% din PIB până în 2035.
Evoluția securității regionale este strâns legată de capacitatea de a gestiona crizele și de stabilitatea economică a statelor membre. În contextul unor presiuni macroeconomice, precum cele care au dus la măsuri de ajustare bugetară în trecut, menținerea unui nivel ridicat de cheltuieli pentru apărare devine o provocare de reziliență națională. Consolidarea infrastructurii de transport și a capacităților de avertizare timpurie rămâne esențială pentru a asigura succesul operațiunilor de descurajare în zona de est a Alianței.
