România și Republica Moldova sunt identificate ca fiind pe lista scurtă a potențialelor ținte ale Rusiei, conform unei analize realizate de Deutsche Welle. Amenințarea este accentuată de prognozele militarilor care indică faptul că Moscova își va reface complet capacitatea de luptă până în anul 2030. În acest interval de trei ani, Europa ar putea fi martorul unei decizii luate de Vladimir Putin sau de succesorul acestuia privind utilizarea mașinăriei de război reconstruite.
Strategia Rusiei nu urmărește ocuparea întregului continent european, ci se concentrează pe forțarea granițelor NATO. În acest scenariu de securitate, România, alături de Polonia și țările baltice, este considerată din ce în ce mai vulnerabilă. Situația este similară pentru Republica Moldova, un stat despre care fostul șef al CIA, David Petraeus, a declarat recent că ar putea deveni următoarea țintă a Moscovei în contextul tensiunilor regionale actuale.
Războiul hibrid se manifestă prin crize politice și atacuri constante cu drone în regiune. Rusia profită de instabilitatea politică din București, în timp ce la Chișinău parlamentarii pro-ruși încearcă să suspende președinția lui Maia Sandu. În paralel, incidentele cu drone pe teritoriul ambelor state sunt tot mai frecvente. Spațiul aerian al Republicii Moldova a fost încălcat de 44 de drone rusești, dintre care 13 incidente au provocat explozii pe teritoriul țării.
În România, securitatea spațiului aerian rămâne o provocare majoră, în special în nord-estul țării. În anul 2026, au fost înregistrate 27 de pătrunderi ale dronelor, însă atacurile își schimbă tiparul, ajungând în zone unde infrastructura militară le poate repera cu dificultate. Un alt punct critic este platforma Neptune Deep, unde acoperirea radar pare insuficientă, dronele fiind detectate de navele comerciale care tranzitau zona, nu de sistemele de apărare.
Evoluția conflictului indică o transformare a războiului maritim într-unul de natură comercială. Rusia atacă sistematic navele care se îndreaptă spre țărmurile Ucrainei sau cele care pleacă din porturile ucrainene spre Marea Mediterană. Deși informațiile privind amenințarea Rusiei sunt confirmate de documente CIA, de declarațiile generalului în rezervă Adrian Ciolponea sau de șeful spionajului german, reacția oficială din România este percepută ca fiind lipsită de o strategie de răspuns unitară.
Contextul securității regionale este marcat de o creștere a activității de tip hibrid, care combină presiunea politică cu atacurile tehnologice. Aceste acțiuni vizează destabilizarea statelor de la estul flămânzii NATO și a vecinilor de peste Prut. Monitorizarea constantă a spațiului aerian și a rutelor maritime devine esențială pe măsură ce Rusia își ajustează tacticile de război pentru a afecta atât infrastructura militară, cât și fluxurile comerciale internaționale.
